DECIZIE nr. 866 din 10 iulie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 590 din 6 august 2008 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Viorel Stoican şi Iuliana Neaga în Dosarul nr. 5.608/311/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, avocatul Gheorghe Ciobotaru, cu împuternicire la dosar. De asemenea, este prezentă personal partea Mihai Robert Burcescu, lipsind partea Maricica Popa, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Apărătorul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în faţa Curţii de Apel Craiova Secţia penală. Partea Mihai Robert Burcescu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 4 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.608/311/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi. Excepţia a fost ridicată de Viorel Stoican şi Iuliana Neaga cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva unei decizii penale pronunţate de Tribunalul Olt. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală îngrădesc accesul la justiţie şi compromit dreptul la un proces echitabil, prin consacrarea inegalităţii armelor, în condiţiile în care egalitatea armelor este una din componentele definitorii ale unui proces echitabil. În acest sens, consideră că cele două texte de lege menţionate "asigură procurorului un privilegiu exclusiv şi absolut discreţionar - întrucât este sustras cu desăvârşire controlului instanţei de judecată - cu privire la configurarea cadrului procesual (cât priveşte subiecţii pasivi ai procedurii), pe de o parte, prin aceea că obligă instanţa să-şi mărginească judecata la fapta (faptele) şi persoana (persoanele) arătate în actul de sesizare (adică un act al procurorului!), iar pe de altă parte, recunoaşte numai procurorului dreptul de a cere extinderea procesului penal cu privire la alte persoane". Autorii excepţiei mai arată că "defecţiunea evidentă" a celor două texte s-a agravat prin abrogarea art. 333 din Codul de procedură penală, operată prin dispoziţiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, a căror neconstituţionalitate este invocată pentru aceleaşi considerente. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că iniţiativa extinderii procesului cu privire la alte persoane o poate avea exclusiv procurorul, instanţa neputând nici să extindă procesul penal, iar prin abrogarea art. 333 din Codul de procedură penală prin art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, nici să trimită cauza la procuror, restituirea către acesta făcându-se doar în condiţiile restrictiv arătate de art. 332 din Codul de procedură penală. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 sunt constituţionale întrucât nu încalcă dispoziţiile Legii fundamentale invocate de autorii excepţiei. Face trimitere în acest sens la Decizia nr. 484/2007 a Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 317 din Codul de procedură penală: "Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea."; - Art. 337 alin.1 din Codul de procedură penală: "În cursul judecăţii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană."; - Art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006: "Articolul 333 se abrogă." În opinia autorilor excepţiei, prevederile art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin.
(1)şi
(3)privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 11 alin.
(2)cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 10 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 317 şi ale art. 337 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin.
(3)din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 489 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 din Codul de procedură penală, reţinând că procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este în concordanţă cu dispoziţiile art. 131 alin.
(1)din Constituţie, referitor la rolul Ministerului Public, potrivit căruia, "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor". Corespunzător acestor atribuţii constituţionale, Ministerul Public este singurul îndreptăţit să ceară extinderea procesului penal, aşa cum este singurul care întocmeşte actul de acuzare. Această simetrie juridică respectă accesul liber la justiţie şi se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Mai mult, în situaţia în care procurorul nu formulează o cerere de extindere a procesului penal, partea interesată poate sesiza organele de urmărire penală, în temeiul art. 221 ("Modurile de sesizare"), respectiv art.279 ("Organele cărora li se adresează plângerea") din Codul de procedură penală. Se asigură astfel accesul liber la justiţie şi, în mod corespunzător, toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că aceeaşi soluţie, de respingere a criticii de neconstituţionalitate, se impune, pentru considerentele de mai sus, şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură penală. De asemenea, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, prin care s-a înlăturat posibilitatea instanţei de a restitui cauza la procuror, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 332 din Codul de procedură penală referitoare la încălcări procedurale prevăzute de art. 197 privind cauzele de nulitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.099 din 22 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 11 decembrie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, prin raportare la texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Cu această ocazie, Curtea a statuat că abrogarea prevederilor art. 333 din Codul de procedură penală este justificată de necesitatea eficientizării actului de justiţie ce implică dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere că inexistenţa posibilităţii de restituire a cauzei la procuror decât pentru cauze de nulitate absolută reprezintă tocmai o modalitate de împiedicare a tergiversării, instanţele de judecată, în virtutea rolului lor activ, fiind datoare să suplinească eventuale lipsuri ale urmăririi penale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Viorel Stoican şi Iuliana Neaga în Dosarul nr. 5.608/311/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică ----