DECIZIE nr. 111*) din 14 mai 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 22 decembrie 1997 Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Maria Bratu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 11 februarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.819/1996 al acestei instanţe, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 alin. 1 şi următoarele din Codul de procedură civilă, invocată de Morait Dumitru şi Morait Constanta. Din încheierea de sesizare rezultă ca excepţia a fost invocată cu referire la prevederile art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, iar din concluziile scrise, depuse în motivarea excepţiei, rezultă ca aceasta se referă la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă. De aceea, având în vedere dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, rezultă ca, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, vor fi analizate şi dispoziţiile art. 330, ale art. 330^2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. În motivarea excepţiei se susţine, în esenta, ca dispoziţiile art. 330^1, din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 41 şi art. 128 din Constituţie, datorită "inegalitatii pe care o promovează între părţile aflate în litigiu civil", precum şi datorită neprevederii unui termen limita de declarare a recursului în anulare, ceea ce conduce la încălcarea principiului stabilitatii raporturilor juridice şi al autorităţii de lucru judecat, "principiu fundamental al dreptului de pretutindeni". Exprimandu-şi opinia potrivit art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile atacate raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţiile invocate. Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuand ca ele sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea soluţiei, excepţia de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale urmează, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, să fie respinsă ca vadit nefondata. Cu privire la dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este de reţinut ca prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, Curtea Constituţională a constatat ca acestea sunt neconstituţionale. Având în vedere ca o excepţie de neconstituţionalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin.
(2)din Constituţie şi art. 26 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, excepţia invocată în cauza de faţa privind prevederile art. 330^2 alin. 1 este lipsită de obiect şi, în consecinţa, urmează a fi, de asemenea, respinsă ca vadit nefondata. Referitor la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au fost modificate în sensul că recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Întrucât în prezent recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând, instituindu-se termenul de 6 luni pentru exercitarea lui, se constată că motivele nu mai subzistă şi, drept consecinţa, excepţia în legătură cu aceste dispoziţii a rămas fără obiect. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 24 alin.
(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată de Morait Dumitru şi Morait Constanta în Dosarul nr. 3.819/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, privind: - dispoziţiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă; - dispoziţiile art. 330^1 şi ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, fiind lipsită de obiect. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 14 mai 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Maria Bratu ----------------