PLAN NAȚIONAL din 28 iunie 2018

(4), în scopul protecției și conservării speciei urs brun, s-a elaborat planul de acțiune național pentru specia urs brun "Planul de acțiune pentru conservarea populației de urs brun (Ursus arctos arctos) din România", document care conține măsuri de acțiune și conservare, în conformitate cu planurile de acțiune pentru specia urs brun, agreate la nivel internațional/european. Planul de acțiune pentru conservarea populației de urs din România este un document care revizuiește Planul de acțiune care a stat la baza măsurilor adoptate începând cu anul 2006 până în prezent de autoritățile publice responsabile cu protecția și managementul speciei și stabilește acțiunile prioritare necesare pentru conservarea și managementul populației de urs la nivel național, precum și planificarea măsurilor la scară de timp și spațiu. Planul de acțiune revizuit a fost conceput ca un document concis și operativ pentru implementarea managementului acestei specii de către instituțiile/organizațiile cu responsabilități în domeniu. Acesta asigură aplicarea prevederilor convențiilor internaționale la care România este parte, inclusiv ghiduri și recomandări privind conservarea populațiilor de urs la nivel global și european, ținând cont de cadrul legislativ, administrativ și contextul social existent în prezent în România. Planul de acțiune se dorește a fi un document flexibil, care să fie revizuit periodic și adaptat astfel încât să asigure atingerea scopului pentru care a fost elaborat, și să răspundă în context mai larg obiectivelor de la nivel european. Existența unei politici de conservare clare și obiectivelor în cadrul planului de management la nivel național, poate facilita coordonarea politicilor și acordurilor de gestionare între țările învecinate care împart populația de urși din Carpați. Planul de acțiune al populației de urs brun în România a fost realizat în cadrul proiectului LIFE FOR BEAR - LIFE13 NAT/RO/001154 - CONSERVAREA POPULAȚIEI DE URS BRUN DIN ROMÂNIA, derulat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" - Stațiunea Brașov (fostul I.C.A.S.), în calitate de beneficiar coordonator, în parteneriat cu Ministerul Mediului, Fundația Carpați, Administrația Parcului Natural Bucegi, Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt R.A., Ocolul Silvic al Orașului Râșnov R.A. în calitate de beneficiari asociați. Obiectivele proiectului LIFE FOR BEAR sunt:

1. a)Reactualizarea planului de management a populației de urs din România în contextul dezvoltării socio-economice. ...
2. b)Îmbunătățirea stării de conservare a populației de urs brun din zona de conflict Brașov-Valea Prahovei. ...
3. c)Optimizarea managementului deșeurilor menajere, pentru reducerea conflictelor om-urs în zona Brașov-Valea Prahovei. ...
4. d)Transferul unor tehnici de bune practici către factorii de interes în conservarea și managementul populației de urs brun. ...
5. e)Îmbunătățirea atitudinii grupurilor de interese locale și naționale cu privire la conservarea populației de urs brun și promovarea siturilor Natura 2000. ... Importanța proiectului LIFE FOR BEAR: Proiectul LIFE FOR BEAR aduce, în plus față de ceea ce s-a aplicat până în prezent, un management complex al conflictelor urs-om, prin testarea de noi metode, îmbunătățirea celor aplicate anterior, respectiv optimizarea soluțiilor. Rezultatele vor conduce la găsirea celor mai eficiente mijloace de reducere a impactului negativ al dezvoltării urbane asupra conservării populației de urs, respectiv a îmbunătățirii educației oamenilor privind protejarea acestei specii, cu efect maximal asupra tuturor habitatelor și speciilor din zonă. Proiectul pune baza formării unor echipe de specialiști în domeniul cinegetic la nivel național, care să intervină în cazurile de soluționare a conflictelor om-urs (capturări, relocări, salvări urși din capcane neautorizate, eliberări din zone captive, etc.). Pentru corelarea acțiunilor, Proiectul LIFE FOR BEAR (LIFE13 NAT/RO/001154 ) a colaborat cu proiectele: WOLFLIFE - (LIFE13NAT/RO/000205 - "Implementarea celor mai bune practici pentru conservarea in-situ a speciei Canis lupus la nivelul Carpaților Orientali", proiect care va realiza Planul național de acțiune pentru specia lup (Canis lupus) și proiectul LIFE Connect Carpathians (LIFE12 NAT/UK/001068)". În zona de vest a României, în urma implementării proiectului "Enhancing landscape connectivity for brown bear and wolf through a regional network of NATURA 2000 sites in România - LIFE Connect Carpathians (LIFE12 NAT/UK/001068)" va fi realizat un Plan regional de acțiune pentru urs, cu măsuri specifice de management adresate coridorului ecologic Apuseni - Carpații Meridionali. ... 2. Statutul de protecție și starea de conservare a populației de urs brun în România Specia urs (Ursus arctos) este inclusă în Anexa II a Directivei Habitate, respectiv Anexa 3 a O.U.G. nr. 57/2007, care include specii de faună și floră sălbatică de interes comunitar, a căror conservare necesită declararea de Arii Speciale de Conservare (SAC) formând Rețeaua Natura 2000. Specia este listată în Anexa IV a Directivei Habitate, respectiv Anexa 4A a O.U.G. nr. 57/2007, ca specie de interes comunitar care necesită protecție strictă. Printre obligațiile ce decurg din Directiva Habitate se numără: menținerea stării de conservare favorabilă a populației de urs brun, monitorizarea și raportarea periodică către Comisia Europeană a stării de conservare a speciei. De asemenea, specia Ursus arctos este inclusă în Anexa II (Specii de faună strict protejate) a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, la care România a aderat prin Legea nr. 13/1993. În vederea asigurării regimului de protecție al speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic, ținând cont de prevederile legislației UE și ale convențiilor internaționale din domeniul protecției naturii, Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare, impune restricții privind desfășurarea activității de vânătoare, specia Ursus arctos fiind inclusă în Anexa 2 a acestei legi, ca specie de interes cinegetic la care vânarea este interzisă. În vederea reducerii conflictelor om-urs și controlului populației de urs brun, în România autoritățile competente aprobă derogări de la măsurile de protecție strictă în baza prevederilor art. 16 din Directiva Habitate. Cartea Roșie a vertebratelor din România (Botnariuc și Tatole 2005), în urma analizării datelor existente la acea dată, pe baza criteriilor și categoriilor elaborate de IUCN

(2001), a inclus populația de urs brun din România în categoria speciilor vulnerabile. Starea de conservare - Evaluarea stării de conservare a tuturor mamiferelor sălbatice din Europa, inițiată în 2005, în conformitate cu liniile directoare IUCN de evaluare a statutului de conservare a speciilor la nivel regional, include specia urs brun în categoria speciilor neamenințate (LC) pentru fiecare nivel regional analizat: continentul Europa (inclusiv partea europeană a Rusiei) și respectiv teritoriul UE25 (Temple și Terry 2007). În prezent, la scară globală, în urma evaluării statutului de conservare evaluat pe baza criteriilor IUCN, ursul brun este listat ca specie neamenințată (LC - Least Concern) (McLellan și colab., 2008). Conform prevederilor Directivei Habitate, statutul de conservare este considerat "favorabil" dacă:

1. a)datele de dinamică a populației indică faptul că specia se menține pe termen lung ca element viabil al habitatelor sale naturale; ...
2. b)aria de extindere naturală a speciei nu se reduce și nici nu există riscul să se reducă în viitorul apropiat; ...
3. c)specia dispune și este foarte probabil că va continua să dispună de un habitat suficient de extins pentru a-și menține populația pe termen lung. ... În urma evaluării stării de conservare a speciilor sălbatice și a habitatelor naturale prevăzute în Anexa IV și Anexa V la Directiva Habitate în vederea raportării către Comisia Europeană în baza art. 17 din directivă, realizată în anul 2013 pentru perioada 2006-2012, starea de conservare a populației de urs brun din România este favorabilă la nivelul regiunilor biogeografice alpină și continentală în care este răspândită specia. Mărimea populației de urs brun la nivelul țării noastre a cunoscut variații în timp datorate presiunii antropice. În timpul celui de-al doilea război mondial, specia a fost vânată în exces și după război au mai rămas sub 1000 de indivizi. La începuturile anilor '50, în România erau estimate 860 de exemplare. Ca urmare a scăderii alarmante a populației de urs, vânătoarea acestei specii a fost restricționată prin Decretul nr. 76/7.02.1953, fiind stabilit un sezon legal de vânătoare în perioada 1 martie - 15 ianuarie, interzisă vânarea femelelor de urs cu pui în tot timpul anului și împușcarea urșilor în bârlog, stabilită o cotă de recoltare și obligativitatea obținerii licenței de vânătoare individuală. Populația de urs în țara noastră a crescut constant până în 1969, când a atins un număr de aproximativ 4700 de indivizi. Începând cu 1969, datorită presiunii determinate de vânătoare, populația de urs a început să scadă, atingând în 1974 aproximativ 3700 de exemplare. Anul 1976 a marcat începutul unei noi perioade în managementul populației de urs în România prin introducerea Legii nr. 26/1976 (Anon., 2005). Prin această lege s-a stipulat perioada de vânătoare, care a fost diminuată la 6 luni și împărțită în 2 perioade (15 martie - 15 mai și 1 septembrie - 31 decembrie), au fost stabilite unități speciale pentru managementul vânatului al căror regim de administrare se realiza prin planuri speciale forestiere și de vânătoare care au dus la creșterea populației de urs, în mod particular datorită cantității mari de hrană zilnice și de creștere a perioadelor de hrănire (Micu, 1998). Rezultatul acestor măsuri de protecție a fost o creștere substanțială a numărului de urși, atingând un vârf de aproape 8000 de indivizi în 1988. Numărul urșilor a scăzut substanțial din 1989 până în 1996 datorită braconajului, utilizării ilegale de otrăvuri și cotei de recoltă legale foarte mare (Anon., 2005). Începând cu anul 2001, populația de urs din România a înregistrat an de an o creștere ușoară a mărimii populației (Cazacu și colab. 2014). Luând în considerare data aderării României la UE, conform evaluărilor din perioada respectivă, populația de urs era estimată la circa 6000 de exemplare, reprezentând aproximativ 35-40% din efectivele estimate la nivelul Europei (exceptând Rusia), depășind numărul optim estimat de urși, de 4000 de exemplare, pe care habitatul natural îl susține în condiții naturale și care ar minimaliza impactul socio-economic (Anon., 2005). Mărimea populației de urs brun din România este estimată la nivelul anului 2016 ca fiind cuprinsă în intervalul 6050-6640 de exemplare, conform studiului finanțat de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului "Studiu privind estimarea populațiilor de carnivore mari și pisică sălbatică din România (Ursus arctos, Canis lupus, Lynx lynx și Felis silvestris) în vederea menținerii într-o stare favorabilă de conservare și pentru stabilirea numărului de exemplare din speciile strict protejate care se pot recolta în cadrul sezonului de vânătoare 2016-2017". Cea mai mare populație de urs din Europa se regăsește în Carpații românești (Ionescu 1999), fiind o populație stabilă (Straka et al. 2012) răspândită majoritar în bioregiunea alpină (Ionescu 1999). Studiile anterioare desfășurate pe exemplare de urs din România au indicat prezența unei singure populații (fără substructurare genetică) și o valoare ridicată a diversității genetice. Astfel populația de urs din țara noastră a înregistrat una din cele mai ridicate valori ale diversității genetice din lume (Cotovelea et al. 2013). S-a constatat existența unei singure populații cu o diversitate genetică ridicată de-a lungul Carpațiilor din România, rezultat confirmat prin analiza bayesiană. În schimb, structura de familie a urșilor habituați reprezintă o amenințare asupra echilibrului său genetic, pe termen lung existând pericolul apariției de exemplare degenerate, ca urmare a consangvinizărilor repetate posibile (Cotovelea 2014). O amenințare asupra structurii populaționale o reprezintă urșii habituați, aceștia manifestând un comportament care nu este natural, tolerând prezența omului în mod neobișnuit (Schwartz et al. 2006). La nivel regional, populația de urs din România este parte a populației din Carpați din cele 10 populații de urs de la nivelul Europei. Populația de urs brun din Carpați este cea mai mare populație a acestei specii din Europa (exceptând Rusia), fiind estimată la aproximativ 7000 de indivizi din totalul de cca. 18000 de urși, iar dinamica mărimii acestei populații este stabilă (Boitani și colab. 2015). Figura 1. Distribuția populațiilor de urs brun în Europa Aria de distribuție a populației de urs brun din Carpați, la nivelul țărilor al căror teritoriu se suprapune peste aria de distribuție a acestei populații (România, Polonia, Serbia, Slovacia, dar exceptând Ucraina datorită lipsei informațiilor) este stabilă. Distribuția populației de urs brun din România a fost mai mare în trecut, dar a fost redusă după cel de-al doilea război mondial, crescând încet după terminarea războiului. Conform datelor din literatură, habitatul speciei urs în România ocupa la nivelul anilor 1960-1970 aproximativ 28000 de kmp (Micu, 1998). Ca urmare a măsurilor adoptate în anul 1976, o dată cu creșterea mărimii populației înregistrată în perioada respectivă, aria de răspândire a acestei specii a crescut la 65000 kmp. În anul 2005, populația de urs brun în România ocupă o zonă de peste 69000 kmp, care reprezintă aproximativ 30% din suprafața țării, la altitudini mai mari de 600 m, de-a lungul întregii suprafețe împădurite din Carpații României, 93% fiind localizată în zona de munte și 7% în zona de deal (Anon., 2005). După estimările oficiale, cea mai mare densitate se înregistrează în zona centrală și nord-estică a Carpaților, în județele Covasna, Brașov, Harghita, Bistrița, Buzău, Mureș și Neamț. La nivel local, cea mai mare densitate de urși a fost înregistrată în zona Brașov-Valea Prahovei, în masivele Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare și Munții Baiului, unde densitatea de urși este cuprinsă între 50-60 exemplare/10.000 ha de habitat. Aici sunt incluși și urșii habituați, care intră pe domeniul public (Jurj., 2016). După analiza proiectului LIFE FOR BEAR în perioada 2015-2016, populația de urs brun indicând o prezență permanentă pe minim 71.840 kmp la nivel național. Figura 2. Distribuția ursului brun în România (Analiză proiect LIFE FOR BEAR 2016) Habitatele specifice ursului brun sunt pădurile de amestec din zona de deal și de munte, de întindere mare, puțin deranjate de activitatea antropică, care oferă condiții de adăpost, liniște și hrană, acestea fiind indispensabile pentru supraviețuirea speciei. Ursul este o specie omnivoră, oportunistă, cu o gamă largă de cerințe biologice în timpul ciclului de viață, fapt care poate conduce la apariția conflictelor cu omul. În contextul alterării continue a habitatului natural datorită presiunilor antropice, aceștia tind să utilizeze habitatele de calitate superioară ca resursă trofică din apropierea așezărilor umane, ceea ce conduce la amplificarea conflictului om-urs. În cadrul proiectului LIFE13 NAT/RO/001154 o activitate importantă o constituie analizarea la nivel național a calității habitatelor specifice ursului brun, având în vedere că ultima evaluare pe baza cheilor de bonitare a fost realizată în anul 2002, aceasta asigurând datele necesare pentru identificarea zonelor în care se impune implementarea de măsuri pentru conservarea habitatelor esențiale speciei. Conform raportului național elaborat în anul 2013 de România privind evaluarea stării de conservare a speciei pentru perioada 2006-2012, în tabelul nr. 1 sunt prezentate presiunile și amenințările asupra speciei la nivelul regiunilor biogeografice (alpină și continentală), și importanța acestora, stabilită pe baza opiniei experților. Tabelul nr. 1. Presiunile și amenințările asupra speciei Ursus arctos arctos și importanța acestora la nivelul regiunilor biogeografice alpină și continentală din România. L - importanță scăzută; M - importanță medie; H - importanță mare. La nivelul Europei, amenințările cele mai relevante sunt: pierderea habitatului din cauza dezvoltării infrastructurii, perturbarea, nivelul scăzut de acceptare de către unele segmente ale populației din mediul rural, capacitatea redusă a instituțiilor de management, factori bio-ecologici intrinseci (de ex. populația de urs mică) și mortalitatea accidentală. Este de așteptat ca multe dintre aceste amenințări să devină mai importante în viitor (Boitani și colab., 2015). Conform evaluării realizate în anul 2012 privind statutul, managementul și distribuția carnivorelor mari în Europa (Kaczensky și colab., 2013), prin studiul finanțat de Comisia Europeană, în cazul populației de urs brun din Carpați, la lista amenințărilor relevante se adaugă degradarea habitatului datorat activităților umane (recoltare masă lemnoasă și alte specii de plante, etc.), lipsa cunoștințelor privind populația de urs pentru întreaga arie de distribuție a acestei populații. Figura nr. 3 Pierderea habitatului natural în urma activităților antropice în zona Brașov - Valea prahovei (Analiză Proiect LIFE FOR BEAR) ... 3. Stadiul implementării măsurilor de management al speciei urs brun până în prezent și probleme identificate "Planul de management și de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România", elaborat în anul 2005, în baza prevederilor Convenției de la Berna și a recomandărilor din "Planul de acțiune pentru conservarea ursului brun în Europa" (Swenson și colb., 2000), stabilește obiectivele de management într-un cadru definit de legislația internațională și internă, măsurile necesare pentru conservarea populației de urs brun și a habitatelor naturale specifice, precum și asigurarea coexistenței omului cu această specie. "Planul de management și de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România" reprezintă un document fundamental în procesul de luare a deciziilor, stabilind liniile directoare privind măsurile de conservare adoptate anual de către autoritățile și organizațiile responsabile de managementul acestei specii. Deși acest plan de management nu a fost aprobat printr-un act normativ, măsurile necesare pentru managementul speciei sunt incluse în legislația națională. În funcție de grupul de interese din care fac parte, factorii interesați și-au exprimat în această perioadă de timp opiniile, de multe ori prin mijloace media și prezentând situații extreme și cu impact, care merg de la interzicerea totală a vânătorii (în cazul ONG-urilor, conservaționiști) până la eliminarea totală a exemplarelor de urs din anumite zone, modificarea legislației pentru a scoate ursul din lista speciilor strict protejate și să fie permisă vânarea acestora și reducerea mărimii populației până la numărul optim estimat pe baza cheilor de bonitare (gestionari fonduri de vânătoare, factori politici locali etc.). Măsurile de management aprobate de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului în această perioadă s-au bazat pe prevederile "Planului de management și de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România", elaborat în anul 2005, astfel încât să răspundă obligațiilor asumate prin aderarea la UE și convențiile internaționale în domeniul protecției naturii, dar care să răspundă și realității socio-economice din România. Principiile de bază ale planului de acțiune, pornind de la considerentele că mărimea optimă a populației de urs brun, din punct de vedere ecologic, social și economic, este de aproximativ 4.000 de exemplare, iar habitatele specifice ocupă o suprafață de aproximativ 69.000 kmp la nivel național, sunt următoarele:
4. a)Menținerea unei populații viabile de urs brun într-un mod durabil, care să îndeplinească rolul ecologic în toate ecosistemele care oferă condiții adecvate pentru existența speciei; ...
5. b)Menținerea unei structuri normale din punct de vedere ecologic a populației de urs brun; ...
6. c)Monitorizarea dinamicii populației de urs brun în vederea stabilirii măsurilor de management ce se impun; ... Tabelul nr. 2. Stadiul implementării planul de acțiune pentru populația de urs din România în perioada 2005-2018 ... 4. Revizuirea "Planului de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România" ca parte integrată a "Planului de management pentru conservarea populației de urs brun din România" Obiectivul general propus pentru elaborarea viitorului plan lege de management îl constituie conservarea populației de urs brun din România menținând mărimea populației de urs la un nivel care să asigure o bună conviețuire cu populația umană. Pentru a se atinge obiectivul general prin implementarea obiectivelor de conservare al planului de management se elaborează "Planul de acțiune pentru conservarea populației de urs brun (Ursus arctos arctos) din România". ... 4.1. Obiectivele "Planului de acțiune pentru conservarea populației de urs brun (Ursus arctos arctos) din România". Menținerea pe termen lung a populației de urs brun și a habitatului său într-o stare de conservare favorabilă, în coexistență cu oamenii, reprezintă obiectivul general la nivel național. Planul de acțiune pentru conservarea populației de urs brun (Ursus arctos arctos) din România ce reprezintă un document orientat spre implementare, care se adresează autorităților responsabile și organizațiilor implicate în gestionarea speciei la nivel național. Prin acest document sunt stabilite măsuri specifice pentru fiecare acțiune, precum și cadrul de punere în aplicare (perioada de timp, surse de finanțare și autoritatea/organizația responsabilă pentru implementarea măsurii). Planul de acțiune pentru conservarea populației de urs din România asigură o prioritizare a măsurilor de conservare și coordonarea acțiunilor factorilor implicați în conservarea și gestionarea populației de urs din România, pentru atingerea obiectivelor de conservare. Obiectivele de conservare ale speciei urs brun în România sunt:
7. a)Asigurarea arealului de distribuție și a mărimii populației pentru menținerea stării de conservare favorabile a speciei urs brun; ...
8. b)Menținerea conectivității populației de urs brun în regiunea Carpatică; ...
9. c)Prevenirea, controlul pagubelor și rezolvarea conflictelor om-urs; ...
10. d)Educare, informare și comunicare cu privire la specia urs brun și managementul acesteia; ...
11. e)Îmbunătățirea cadrului legal și instituțional cu privire la managementul speciei urs. ... Principiile de bază ale planului de acțiune, pornind de la considerentele că după ultimele date se constată că mărimea optimă a populației de urs brun, din punct de vedere ecologic, social și economic, este de aproximativ 4.000 de exemplare, iar habitatele specifice ocupă o suprafață de aproximativ 71840 kmp la nivel național (LIFE FOR BEAR 2016), sunt următoarele:
12. a)Menținerea unei populații viabile de urs brun într-un mod durabil, care să îndeplinească rolul ecologic în toate ecosistemele care oferă condiții adecvate pentru existența speciei; ...
13. b)Menținerea unei structuri normale din punct de vedere ecologic a populației de urs brun; ...
14. c)Monitorizarea dinamicii populației de urs brun în vederea stabilirii măsurilor de management ce se impun; ... La nivel european, a fost publicat în ianuarie 2015, documentul prin care sunt identificate acțiunile cheie pentru populațiile de carnivore mari din Europa (Boitani și colab., 2015), pe următorii cinci ani, în scopul îmbunătățirii stării de conservare a acestor populații. Acest document asigură autorităților responsabile și factorilor interesați din țările din regiune o planificare strategică pentru acțiunile relevante ce vor fi aplicate în perioada respectivă. În elaborarea Planului de acțiune pentru conservarea populației de urs din România au fost analizate acțiunile generale pentru speciile de carnivore mari din Europa și acțiunile necesare la nivelul populației de urs brun din regiunea Carpaților stabilite prin acest document. Planul de acțiune pentru conservarea populației de urs din România are în vedere situația specifică țării noastre, asigurând o prioritizare a acțiunilor și coordonarea factorilor implicați în conservarea și gestionarea populației de urs din România, pentru:
15. a)asigurarea datelor de încredere ca suport științific în procesul decizional, ...
16. b)menținerea unei populații de urs stabile, ...
17. c)protejarea habitatelor naturale specifice și a calității acestora, ...
18. d)menținerea comportamentului natural și evitarea habituării/condiționării exemplarelor de urs, ...
19. e)prevenirea și reducerea conflictelor, ...
20. f)asigurarea conectivității ecologice în aria de distribuție a speciei la nivel național și regional, ...
21. g)informarea și conștientizarea populației locale, ...
22. h)implicarea factorilor interesați în luarea deciziilor, ...
23. i)îmbunătățirea legislației și asigurarea implementării și respectării prevederilor legale, ...
24. j)integrarea măsurilor de conservare a populației de urs în alte sectoare de activitate, ...
25. k)creșterea capacității instituționale și cooperării autorităților/instituțiilor responsabile. ... Coordonarea tuturor părților implicate în aplicarea măsurilor stabilite prin planul de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România este esențial pentru atingerea obiectivelor stabilite. Această responsabilitate revine autorității publice centrale pentru protecția mediului, care împreună cu autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, trebuie să asigure completarea/modificarea cadrului legislativ precum și instrumentele necesare pentru implementarea planului de acțiune. De asemenea, aprobarea planului de acțiune de către autoritatea competentă conform prevederilor legii impune aplicarea acestor măsuri în alte sectoare de activitate astfel încât să se asigure reducerea presiunii și amenințărilor asupra populației de urs brun și a habitatelor specifice, precum și reducerea conflictelor. ... 4.2. Elaborarea planului de acțiune Pentru a bune bazele planului de acțiune, au fost realizate mai multe întâlniri de lucru în cadrul echipei proiectului "Conservarea populației de urs brun (Ursus arctos) din România" LIFE 13 NAT/RO/001154 (LIFE FOR BEAR) și patru întâlniri de lucru cu specialiști la nivel național care au format un "grup de lucru". Întâlnirile s-au desfășurat în contextul activității C1 a proiectului, respectiv "Revizuirea planului de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România", activitate care își propune elaborarea unui plan de acțiune revizuit, analizând rezultatele și asigurând transferul de bune practici ale proiectelor la nivel național și regional cu referire la populația de urs brun din România, precum și asigurând o intensă consultare cu factorii implicați, inclusiv factorii de decizie, de la nivel național, regional și local. În cadrul grupurilor de lucru s-au identificarea cele mai importante probleme legate de managementul speciei urs brun și s-au găsit și cele mai bune soluții de menținere a stării favorabile de conservare a populației de urs brun din România, cu care majoritatea participanților au fost de acord. Primele două întâlniri ale grupului de lucru au fost coordonate de reprezentanții INCDS, iar discuțiile din cadrul ultimelor întâlniri au fost coordonate de reprezentanții Ministerului Mediului. Toate recomandările și rezultatele discuțiilor, după ce au fost armonizate în funcție de necesitățile de conservare, sociale și economice ale speciei, au fost integrate în "Planul de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România". ... 5. Acțiuni necesare pentru menținerea stării de conservare favorabile a populației de urs brun din România Principalele acțiuni pentru atingerea obiectivelor planului de acțiune sunt: Obiectiv 1. Asigurarea arealului de distribuție și a mărimii populației pentru menținerea stării de conservare favorabile a speciei urs brun A.1.1. Conservarea habitatului speciei urs brun în România A.1.2. Controlul dezvoltării zonelor antropizate A.1.3. Monitorizarea populației de urs brun la nivel național A.1.4. Asigurarea efectivului optim al populației de urs brun A.1.5. Prelevarea intenționată a unor indivizi din natură pentru reglarea densităților efectivelor de urs brun prin acțiuni de vânătoare reglementată de către autoritatea centrală care răspunde de managementul speciei pe baza unor derogări în situațiile prevăzute de lege Obiectiv 2. Menținerea conectivității populației de urs brun în regiunea Carpatică A.2.1. Asigurarea conectivității populației de urs brun în România A.2.2. Asigurarea conectivității populației de urs brun din Regiunea Carpatică A.2.3. Translocarea și/sau reintroducerea unor indivizi din specia urs brun Obiectiv 3. Prevenirea, controlul pagubelor și rezolvarea conflictelor om-urs A.3.1. Funcționarea unor specialiști acreditați care să asigure suport tehnic și științific în managementul speciei urs brun A.3.2. Reducerea conflictelor om-urs prin implementarea măsurilor preventive de reducere a conflictelor A.3.3. Stabilirea unor compensații și sau suport financiar pentru persoanele sau entitățile care au fost sau sunt afectate de prezența speciei urs brun A.3.4. Reducerea impactului activităților antropice și integrarea măsurilor de conservare a speciei în alte sectoare de activitate A.3.5. Prevenirea condiționării și habituării exemplarelor de urs Obiectiv 4. Educare, informare și comunicare cu privire la specia urs brun și managementul acesteia A.4.1. Educare, informare și comunicare cu privire la specia urs brun și managementul acesteia Obiectiv 5. Îmbunătățirea cadrului legal și instituțional cu privire la managementul speciei urs A.5.1. Îmbunătățirea capacității instituționale A.5.2. Îmbunătățirea cadrului legal și aplicarea prevederilor legale Obiectiv 1 Asigurarea arealului de distribuție și a mărimii populației pentru menținerea stării de conservare favorabile a speciei urs brun Obiectiv 2 Menținerea conectivității populației de urs brun în regiunea Carpatică Obiectiv 3 Prevenirea, controlul pagubelor și rezolvarea conflictelor om-urs Obiectiv 4 Educare, informare și comunicare cu privire la specia urs brun și managementul acesteia Obiectiv 5 Îmbunătățirea cadrului legal și instituțional cu privire la managementul speciei urs ... 6. Mijloace pentru implementarea Planului de acțiune Pentru implementarea planului de acțiune, elementele esențiale sunt:
26. a)Stabilirea/aplicarea metodelor și a protocoalelor standard pentru monitorizarea și evaluarea populației, pentru colectarea probelor biologice/genetice și instruirea persoanelor implicate în aplicarea acestor protocoale. ...
27. b)Realizarea cadrului de colectare a datelor relevante pentru evaluarea stării de conservare, inclusiv a presiunilor și amenințărilor la nivel național, și asigurarea accesului publicului și factorilor interesați la aceste informații; ...
28. c)Zonarea metodelor de management aplicate asupra populației de urs din România, în funcție de interesele de conservare a speciei, de prevenire și reducere a conflictelor și pagubelor produse de specie. ...
29. d)Stabilirea unor criterii clare de control al mărimii populației, astfel încât populația de urs să fie în echilibru cu interesele de conservare a speciei pe termen scurt, mediu și lung și cu interesele sociale, culturale și economice. ...
30. e)Funcționarea Grupului de lucru pentru conservarea carnivorelor mari din România care să asigure sprijinul științific și tehnic necesar fundamentării deciziilor; ...
31. f)Organizarea și funcționarea echipelor de intervenție care să asigure acționarea rapidă și eficientă în teren în situații de risc pentru populația locală sau care necesită salvarea unor exemplare de urs; ... ... 7. Concluzii Planul de acțiune al populației de urs brun din România a fost elaborat de echipa proiectului LIFE FOR BEAR în perioada ianuarie 2015 - martie 2018 și a trecut prin patru etape de consultare cu specialiști din institute/instituții/entități/universități/organizații non- guvernamentale, implicate în managementul, conservarea și cercetarea speciei urs brun. În urma etapelor de consultare a rezultat o variantă consolidată a planului de acțiune, unde au fost armonizate necesitățile speciei din punct de vedere ecologic, etologic, conservativ, social și economic. Planul de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România va fi parte integrată a "Planului de management pentru conservarea populației de urs brun din România". Planul de management va fi finalizat pe baza rezultatelor proiectului LIFE FOR BEAR și a altor proiecte cu finanțare LIFE NATURA derulate în România și va fi transmis Ministerului Mediului după finalizare. Menționăm că proiectul LIFE FOR BEAR se finalizează în luna octombrie 2019 conform Acordului Grant LIFE13 NAT/RO/001154. ... Data: 01.06.2018 Manager proiect LIFE FOR BEAR Ramon JURJ Bibliografie Anon

(2005). Management and action plan for the bear population in România. Ministry of Agriculture, Forestry and Rural Development and Ministry of Environment and Water Management, Bucharest. 79 pp. Boitani, L., F. Alvarez, O. Anders, H. Andren, E. Avanzinelli, V. Balys, J. C. Blanco, U. Breitenmoser, G. Chapron, P. Ciucci, A. Dutsov, C. Groff, D. Huber, O. Ionescu, F. Knauer, I. Kojola, J. Kubala, M. Kutal, J. Linnell, A. Majic, P. Mannil, R. Manz, F. Marucco, D. Melovski, A. Molinari, H. Norberg, S. Nowak, J. Ozolins, S. Palazon, H. Potocnik, P.-Y. Quenette, I. Reinhardt, R. Rigg, N. Selva, A. Sergiel, M. Shkvyria, J. Swenson, A. Trajce, M. Von Arx, M. Wolfl, U. Wotschikowsky, D. Zlatanova, 2015. Key actions for Large Carnivore populations in Europe. Institute of Applied Ecology (Rome, Italy). Report to DG Environment, European Commission, Bruxelles. Contract no. 07.0307/2013/654446/SER/B3. Botnariuc N. and Tatole V. (eds)

(2005). Cartea Roșie a vertebratelor din România, Academia Română și Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa", Curtea Veche Publishing, Bucharest. Cazacu C., Adamescu M., Ionescu O., Ionescu G., Jurj R., Popa M., Cazacu R., Cotovelea A.

(2014). Mapping trends of large and medium size carnivores of conservation interest in România. Annals of Forest Research, 57

(1), 97-107. doi:10.15287/afr.2014.170 Cotovelea A., Sofletea N., Ionescu G., Ionescu O.

(2013). Genetic approaches for Romanian brown bear (Ursus arctos) conservation. Bulletin of the Transilvania University of Brașov, Series II: Vol.6

(55)No.1: 19-26. Kaczensky P., Chapron G., von Arx M., Huber D., Andren H., Linnell J. (eds)

(2013). Status, management and distribution of large carnivores - bear, lynx, wolf & wolverine - in Europe - part 1, Istituto di Ecologia Applicata, Rome, Italy (prepared for the EC with the assistance of Istituto di Ecologia Applicata and with the contributions of the IUCN/SSC Large Carnivore Inițiative for Europe (chair: Luigi Boitani) under contract N°070307/2012/629085/SER/B3), 72p. Kleven O., Hallstrăm B.M., Hailer F., Janke A., Hagen S.B., Kopatz A., Eiken H. G.

(2012). Identification and evaluation of novel di- and tetranucleotide microsatellite markers from the brown bear (Ursus arctos). Conservation Genet Resour. 4: 737-741. McLellan B.N., Servheen C., Huber D. (IUCN SSC Bear Specialist Group)

(2008). Ursus arctos. The IUCN Red List of Threatened Species. Version 2015.2. <www.iucnredlist.org>. Mertens A., Ionescu O.

(2001). Ursul - ecologie, etologie, management. Haco Internațional. Servheen C., Herrero S., Peyton, B.

(1999). Bears. Status Survey and Conservation Action Plan. IUCN/SSC Bear and Polar Bear Specialist Groups, Gland, Switzerland. Straka M., Paule L., Ionescu O., Stofik J., Adamec M.

(2012). Microsatellite diversity and structure of Carpathian brown bears (Ursus arctos): consequences of human caused fragmentation. Conservation genetics, 13: 153-164. Swenson J., Gerstl N., Dahle B., Zedrosser A.

(2000). Action plan for the conservation of the brown bear in Europe (Ursus arctos). Council of Europe, Strasbourg, France. Taberlet P. and Bouvet J.,

(1994). Mitochondrial DNA polymorphism, phylogeography, and conservation genetics of the brown bear (Ursus arctos) in Europe. Proceedings of the Royal Society of London, Series B, 255: 195-200. Temple H.J. and Terry A. (Compilers)

(2007). The Status and Distribution of European Mammals. Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities. viii + 48pp. ----