DECIZIE nr. 1.608 din 26 noiembrie 2009

(1)şi

(2)din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 21 din 12 ianuarie 2010 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskâs Valentin Zoltân - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin.

(1)şi

(2)din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Mariana Nicolae în Dosarul nr. 12.719/300/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând, în acest sens, Decizia nr. 820/2007 a Curţii Constituţionale, ale cărei soluţie şi considerente se menţin şi în această cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 12.719/300/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin.

(1)şi

(2)din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată de Mariana Nicolae într-o cauză privind soluţionarea unei cereri de recurs formulate împotriva unei decizii prin care a fost respins apelul referitor la o sentinţă prin care recurenta a fost obligată la desfiinţarea unor lucrări de construcţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 32 alin.

(1)şi

(2)din Legea nr. 50/1991, prin aceea că permit desfiinţarea unei construcţii proprietate privată edificate pe un teren proprietate privată şi în conformitate cu prevederile certificatului de urbanism, sunt lipsite de orice raţiune economică şi încalcă dreptul de proprietate garantat de art. 44 din Constituţie. Mai mult, măsura desfiinţării lucrării apare ca o sancţiune suplimentară, pe lângă amenda contravenţională, pentru aceeaşi faptă. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin.

(1)şi

(2)din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următoarea redactare: - Art. 32 alin.

(1)şi

(2): "

(1)În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin.

(1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:

1. a)încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; ...
2. b)desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal. ...

(2)În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin.

(1)." ... Dispoziţiile art. 28 alin.

(1), la care textul mai sus redat face trimitere, prevăd următoarele: "

(1)O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin.

(1)lit.

1. a)şi
2. b)se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei." Autorul excepţiei apreciază că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi dispoziţiilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de proprietate. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că textele de lege criticate au mai fost examinate în numeroase rânduri în cadrul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme fundamentale ca şi cele invocate în prezenta cauză. De pildă, prin Decizia nr. 433 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 12 mai 2008, Decizia nr. 820 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 13 noiembrie 2007, şi Decizia nr. 881 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 5 noiembrie 2007, Curtea Constituţională, pentru argumentele acolo reţinute, a constatat că dispoziţiile art. 32 alin.

(1)şi

(2)din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii nu contravin exigenţelor dreptului de proprietate, garantat de Constituţia României, de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Deoarece faţă de criticile examinate prin deciziile indicate nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele acolo statuate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin.

(1)şi

(2)din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Mariana Nicolae în Dosarul nr. 12.719/300/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi -------