DECIZIE nr. 20 din 8 ianuarie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 27 ianuarie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, excepţie ridicată de Eugen Radu în Dosarul nr. 7/59/2008 al Judecătoriei Timişoara. La apelul nominal răspunde Gabriela Paunescu, consilierul juridic al părţii Ministerul Apărării - Direcţia domenii şi infrastructuri, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar au fost comunicate de către autor note de şedinţă prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Cauza este în stare de judecată. Consilierul juridic al părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu răspunde cerinţelor de accesibilitate şi previzibilitate, deoarece Legea nr. 562/2004, în forma iniţială, cât şi în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 357/2006, nu prevede care locuinţe de serviciu formează obiectul de reglementare sau, cel puţin, criteriile pe baza cărora aceste imobile pot fi identificate. În susţinerea concluziilor face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv deciziile Sunday Times vs Regatul Unit din 26 aprilie 1979, Tammer vs Estonia din 6 februarie 2001, Larissis şi alţii vs Grecia din 24 februarie 1998 şi Rotaru vs România din 29 mai 2000. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 15 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7/59/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare. Excepţia a fost invocată într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea Ministerului Apărării - Direcţia domenii şi infrastructuri de a încheia contractul de vânzare-cumpărare a unei locuinţe de serviciu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sintagma "unele locuinţe de serviciu" este neconstituţională, întrucât "instituie o situaţie privilegiată şi oferă autorităţii administrative, în speţă Ministerului Apărării, posibilitatea de a stabili discreţionar cine are acces la o facilitate conferită de lege pensionarilor din sistemul Ministerului Apărării Naţionale". Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea nu sunt prevederi cu caracter discriminatoriu în ceea ce priveşte persoanele cărora le pot fi vândute locuinţele. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.169 din 9 decembrie 2004, care are următorul conţinut: "Se autorizează instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională să vândă unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare la data intrării în vigoare a prezentei legi." Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin.
(2)privind egalitatea între cetăţeni şi ale art. 16 alin.
(1)referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Legea nr. 562/2004 s-a stabilit cadrul legal pentru autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare la data intrării în vigoare a legii. Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, normele legale criticate nefăcând distincţie între subiectele de drept aflate în aceeaşi situaţie, astfel încât susţinerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că egalitatea nu înseamnă uniformitate şi că pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă (Hotărârea CEDO în cauza Rassmussen împotriva Danemarcei - 1984). Autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde doar "unele locuinţe de serviciu" pe care acestea le au în administrare la data intrării în vigoare a legii este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl are de a decide asupra bunurilor aflate în proprietatea sa. De altfel, Legea locuinţei nr. 114/1996 stabileşte regimul juridic al locuinţelor de serviciu, în sensul că acestea pot fi vândute în condiţiile legii. Or, Legea nr. 562/2004 reglementează posibilitatea ca instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională să vândă unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, după ce au trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a statului prin hotărâre a Guvernului, intrând astfel în circuitul civil. De altfel, în speţă, locuinţa nu putea face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, întrucât, astfel cum rezultă din actele dosarului instanţei de fond, aceasta şi-a schimbat regimul juridic în locuinţă de intervenţie care, potrivit art. 54 din Legea locuinţei nr. 114/1996, nu poate fi vândută. Curtea constată că prevederile de lege criticate respectă cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate, astfel cum au fost formulate şi dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. De altfel, cerinţa de previzibilitate nu este absolută, deoarece, astfel cum a arătat Curtea în Cauza Cantoni vs Franţa - 1996, datorită caracterului de generalitate a legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, astfel încât, prin forţa lucrurilor, numeroase legi utilizează formule mai mult sau mai puţin precise, în scopul evitării unei rigidităţi excesive care nu este de dorit şi al adaptării la noile situaţii sociale ce se pot ivi, astfel încât interpretarea şi aplicarea unor asemenea dispoziţii depind de practica autorităţilor jurisdicţionale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, excepţie ridicată de Eugen Radu în Dosarul nr. 7/59/2008 al Judecătoriei Timişoara. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -------