DECIZIE nr. 904 din 23 iunie 2009

(5)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 151D/2009 şi nr. 292D/2009 la Dosarul nr. 115D/2009, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin Încheierea din 9 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 13.832/197/2008, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi 2 şi ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Răzvan Micul cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale. Prin Încheierea din 12 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.642/206/2008, Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Moroşan cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă plângerea împotriva unei ordonanţe a procurorului ierarhic superior de infirmare a unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală. Prin Încheierea din 9 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.010/233/2008, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^ 1 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Marin Frunză cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe prin care a fost respinsă cererea de recuzare a unui lucrător de poliţie, precum şi împotriva ordonanţei procurorului ierarhic superior. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia Nicolae Răzvan Micul susţine că art. 278 alin. 1 şi 2 şi art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi dreptul la un recurs efectiv, întrucât dreptul cetăţeanului de acces direct şi neîngrădit la o instanţă de judecată este golit de conţinut în condiţiile în care procurorul ierarhic superior poate infirma soluţia procurorului de caz, fixând termene pentru finalizarea cercetărilor care nu sunt respectate, iar legea nu prevede niciun fel de sancţiuni în cazul tergiversării soluţionării unei cauze. Autorii excepţiei Gheorghe Moroşan şi Marin Frunză arată că art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât nu prevede posibilitatea atacării în faţa judecătorului şi a altor acte ale procurorului în afara rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecată, inclusiv actul procurorului ierarhic superior prin care acesta admite plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată şi dispune redeschiderea urmăririi penale, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 - "Statul român", ale art. 4 - "Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni", ale art. 15 - "Universalitatea", ale art. 16 - "Egalitatea în drepturi", ale art. 21 - "Accesul liber la justiţie", ale art. 24 - "Dreptul la apărare", ale art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", ale art. 124 - "Înfăptuirea justiţiei", ale art. 126 - "Instanţele judecătoreşti" şi ale art. 148 - "Integrarea în Uniunea Europeană", precum şi ale art. 11 - "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului" raportate la prevederile art. 1 - "Obligaţia de a respecta drepturile omului", ale art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil", ale art. 13 - "Dreptul la un recurs efectiv", ale art. 14 - "Interzicerea discriminării" şi ale art. 17 - "Interzicerea abuzului de drept" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv prevederile art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 6 cu privire la dreptul oricărei persoane de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Judecătoria Braşov apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât textele de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Tribunalul Suceava - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală nu aduce atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate. Mai arată că autorul excepţiei urmăreşte, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul de a permite atacarea în faţa judecătorului şi a ordonanţei de infirmare a rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale, ţinând de domeniul exclusiv al legiuitorului. Judecătoria Galaţi apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală nu aduce atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Potrivit art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile art. 1, 4, 16, 20, 21, 124 şi 126 din Legea fundamentală şi nici dispoziţiile art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/2005, nr. 598/2005, nr. 141/2006, nr. 232/2007, nr. 667/2007, nr. 674/2007 şi nr. 355/2008. Arată că celelalte prevederi din Constituţie invocate nu au incidenţă în cauză. În plus, critica de neconstituţionalitate este formulată din perspectiva unei omisiuni de reglementare. Or, modificarea şi completarea textului de lege excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind atributul exclusiv al legiuitorului. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^ alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, şi ale art. 278^1 alin. 1 din acelaşi Cod, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Potrivit dispozitivului Încheierii din 12 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia penală, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală. Din considerentele respectivei încheieri, precum şi din notele scrise ale autorului excepţiei, reiese, însă, că acesta critică numai dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra dispoziţiilor art. 278^ alin. 1 şi 2 şi ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: - Art. 278^ alin. 1 şi 2: "Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior."; - Art. 278^1 alin. 1: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278^ împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278^, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 - "Statul român", ale art. 4 - "Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni", ale art. 15 - "Universalitatea", ale art. 16 - "Egalitatea în drepturi", ale art. 21 - "Accesul liber la justiţie", ale art. 24 - "Dreptul la apărare", ale art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", ale art. 124 - "Înfăptuirea justiţiei", ale art. 126 - "Instanţele judecătoreşti" şi ale art. 148 - "Integrarea în Uniunea Europeană", precum şi ale art. 11 - "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului" raportate la prevederile art. 1 - "Obligaţia de a respecta drepturile omului", ale art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil", ale art. 13 - "Dreptul la un recurs efectiv", ale art. 14 - "Interzicerea discriminării" şi ale art. 17 - "Interzicerea abuzului de drept" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv la prevederile art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 6 cu privire la dreptul oricărei persoane de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei Nicolae Răzvan Micul critică, în realitate, modul de aplicare a dispoziţiilor de lege atacate. Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală, la care face referire în motivarea excepţiei şi care constituie cauza nemulţumirii autorului acesteia, nu pot constitui însă motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Totodată, autorii excepţiei Gheorghe Moroşan şi Marin Frunză solicită completarea art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, în sensul de a reglementa posibilitatea atacării în faţa judecătorului nu numai a rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată, ci şi a altor acte ale procurorului, precum şi a actului procurorului ierarhic superior prin care acesta admite plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, infirmă actul atacat şi dispune redeschiderea urmăririi penale. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^ alin. 1 şi 2 şi ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 1 şi 2 şi ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Răzvan Micul în Dosarul nr. 13.832/197/2008 al Judecătoriei Braşov, de Gheorghe Moroşan în Dosarul nr. 1.642/206/2008 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi de Marin Frunză în Dosarul nr. 2.010/233/2008 al Judecătoriei Galaţi. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică ___________