DECIZIE nr. 349 din 21 septembrie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^6 alin. 2 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 952 din 18 octombrie 2004 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Nicoleta Grigorescu - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent şef Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, prin avocat, de Lenuţa Borza în Dosarul nr. 3.809/P/2003 al Curţii de Apel Oradea. La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 4 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.809/P/2003, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, prin avocat, de Lenuţa Borza în cauza ce are ca obiect judecarea unui recurs penal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că alin. 2 al art. 385^6 din Codul de procedură penală este restrictiv faţă de alin. 3 al aceluiaşi articol şi "instituie un tratament inegal prin privarea recurentului de dreptul la un proces echitabil, lăsând în afara controlului legalităţii hotărârii aspecte care nu au fost invocate de părţi, care nu au fost sesizate, care nu au fost luate în considerare de către instanţa de judecată, în mod nelegal, sau care nu au corespondent în prevederile art. 385^9 din Codul de procedură penală". Consideră că în situaţia în care prima instanţă şi instanţa de apel în mod nejustificat au respins cererea de probaţiune în apărare, iar în recurs nu se mai pot administra probe, contrar prevederilor art. 21 alin.
(3)din Constituţie, partea nu beneficiază de un proces echitabil. Curtea de Apel Oradea consideră că excepţia ridicată este întemeiată, întrucât "nu se poate accepta, fără a se încălca dreptul la un proces echitabil, ca în competenţa instanţei de recurs să nu se prevadă aceleaşi atribuţii de control judiciar, indiferent dacă acţiunea penală este supusă şi apelului sau numai recursului". Potrivit prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată. În acest sens arată că, "în ipoteza prevăzută la art. 385^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, legiuitorul a restrâns sfera controlului jurisdicţional la elementele de nelegalitate expres prevăzute de lege, tocmai în considerarea efectului devolutiv al apelului". Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 385^6 nu este întemeiată, deoarece acest text de lege "nu opreşte părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, desfăşurarea unui proces echitabil". Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin.
(2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, conform cărora "Instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385^9". În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21 alin.
(3)din Constituţie, republicată, potrivit cărora "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin.
(2)din Constituţie, republicată, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Analizând dispoziţiile art. 385^6 din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acestea reglementează efectul devolutiv al recursului, precum şi limitele acestuia, ţinând seama de două situaţii distincte, prevăzute în alin. 2, când hotărârea penală a fost supusă apelului, iar prin recurs se atacă decizia pronunţată în apel, situaţie în care instanţa de recurs poate examina cauza numai în limitele motivelor prevăzute de art. 385^9, şi în alin. 3, când hotărârea primei instanţe, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, situaţie în care recursul are efect devolutiv, ca şi apelul, iar "instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele". Reglementarea diferită se justifică prin deosebirile esenţiale existente între cele două situaţii avute în vedere de legiuitor. În prima situaţie, în urma exercitării căii de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima instanţă, examinată de o instanţă de control judiciar, la un grad de jurisdicţie superior. Recursul, fiind a doua cale ordinară de atac, ce urmează a fi soluţionată la cel de-al treilea grad de jurisdicţie, poate fi exercitat pentru motive de casare concret şi limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunţate în apel. Curtea reţine că art. 385^9 din Codul de procedură penală prevede 22 de motive de casare care pot fi invocate prin recurs şi dintre care majoritatea trebuie verificate de instanţa de recurs şi din oficiu, chiar dacă nu au fost invocate de recurent. Aceste motive pot fi invocate cu privire la soluţionarea atât a laturii penale, cât şi a laturii civile a procesului penal. Dispoziţiile procedurale referitoare la judecarea procesului penal în cele trei grade de jurisdicţie sunt de natură să asigure desfăşurarea unui proces echitabil. În legătură cu aceste dispoziţii legale nu se ridică probleme legate de constituţionalitate, ci doar probleme legate de corecta aplicare a lor. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, republicată, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^6 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lenuţa Borza în Dosarul nr. 3.809/P/2003 al Curţii de Apel Oradea. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2004. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent şef, Doina Suliman ______________