DECIZIE nr. 441 din 30 mai 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 555 din 27 iunie 2006 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Marinela Mincă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 3.464/2004 al Tribunalului Satu Mare. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc liberul acces la justiţie şi nici dreptul la apărare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 23 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.464/2004, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale aflate în calea de atac a apelului. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate extind noţiunea constituţională de control ierarhic până la identificarea totală cu subordonarea ierarhică, revenindu-se la status-quo-ul anterior anului 1989. O eventuală injoncţiune între controlul ierarhic şi subordonarea ierarhică este incompatibilă cu exigenţele fundamentale consacrate de art. 132 alin.
(1)din Constituţie. De asemenea, cele trei prerogative de putere atribuite procurorului ierarhic superior de a îndeplini, de a infirma şi de a prelua se aplică discreţionar, deoarece unii procurori (cum ar fi cei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), neavând o unitate de parchet superioară, sunt mai autonomi decât cei din subordine. În plus, textul criticat implică transformarea magistratului procuror într-un simplu funcţionar public care, indiferent de propria conştiinţă, se conformează ordinelor dispuse, fie că i se preiau dosarele, fie că este obligat să dispună măsuri (infirmări) în a căror justeţe nu crede. Împotriva actelor ori măsurilor de urmărire penală nu este reglementată o cale de atac, aşa cum nici împotriva deciziei conducătorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există o asemenea posibilitate, nici măcar în interiorul Ministerului Public. De aceea, sustragerea de la control a acestui tip de decizie, dispusă în temeiul textului legal criticat, contravine principiului constituţional al controlului ierarhic. În sfârşit, dispoziţia procurorului ierarhic superior poate viza actele şi măsurile contrare legii. Per a contrario, acestea nu pot fi infirmate pe motive de netemeinicie, ci doar pe motive de nelegalitate, situaţie care, în opinia autorului, este de natură să îngrădească magistratului procuror libertatea de apreciere referitoare la pericolul social concret, evaluarea probelor etc. având drept consecinţă vătămarea dreptului părţilor la un proces echitabil. Tribunalul Satu Mare opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin prevederile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală se respectă întocmai principiile constituţionale referitoare la legalitate, imparţialitate şi control ierarhic. Mai mult, textul criticat se constituie într-o normă permisivă şi nu într-una imperativă, sens în care nu subzistă aprecierile privind vătămarea dreptului la un proces echitabil. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu conţin nici un fel de reglementare de natură a aduce atingere prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate. De asemenea, cât priveşte susţinerea potrivit căreia, prin posibilitatea procurorului din cadrul parchetului ierarhic superior de a îndeplini oricare dintre atribuţiile procurorului din subordine, s-ar aduce atingere principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, Guvernul consideră că, dimpotrivă, această posibilitate reprezintă tocmai o modalitate concretă de aplicare a textului constituţional invocat. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispoziţiile legale criticate sunt instituite mijloace juridice eficiente, prin care procurorii pot acţiona cu maximă urgenţă în scopul tragerii la răspundere penală. În plus, dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 132 alin.
(1)din Constituţie, în conformitate cu care "procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic [...]". De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc sub nici un aspect accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare şi nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti sau de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează procesul echitabil. Art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei nu au incidenţă în cauză. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Competenţa procurorului în faza urmăririi penale, cu următorul conţinut: "Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot îndeplini oricare dintre atribuţiile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, pot infirma actele şi măsurile acestora, dacă sunt contrare legii, şi pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa acestora, din dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin.
(3)referitoare la România ca stat de drept, ale art. 11 alin.
(2)referitoare la integrarea în dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, ale art. 15 alin.
(1)referitoare la drepturile şi obligaţiile de care beneficiază şi care sunt opozabile cetăţenilor, ale art. 16 alin.
(1)şi
(2)referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 1 alin.
(5)referitoare la supremaţia Constituţiei şi a legilor, ale art. 53 privind Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public, ale art. 132 privind Statutul procurorilor, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală, care instituie pentru procurorul ierarhic superior posibilitatea de a îndeplini, în faza de urmărire penală, oricare dintre atribuţiile procurorilor din subordine, de a infirma, pentru nelegalitate, actele şi măsurile acestora şi de a prelua, în vederea definitivării urmăririi penale, cauze de competenţa acestora, nu conţin niciun fel de reglementare de natură a aduce atingere drepturilor consacrate de art. 16 alin.
(1)şi
(2), art. 21, 24 şi 53 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cât priveşte prevederile art. 1 alin.
(3)şi
(5), art. 11 alin.
(2), art. 15 alin.
(1)şi ale art. 20 din Legea fundamentală, Curtea arată că acestea nu au incidenţă în cauză. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la Rolul Ministerului Public şi ale celor referitoare la Statutul procurorilor, Curtea constată că, dimpotrivă, textul legal atacat dă expresie principiilor referitoare la legalitatea, imparţialitatea şi controlul ierarhic, potrivit cărora procurorii îşi desfăşoară activitatea. De asemenea, este de precizat că principiul controlului ierarhic vizează raporturile interne dintre diferitele structuri ale Ministerului Public, şi nu pe cele existente între Ministerul Public şi justiţiabili. De aceea, nu se poate reţine că textul legal criticat ar fi de natură să contravină vreunui drept al părţilor dintr-un proces penal. În plus, în situaţia în care, în prima fază a procesului, organul de urmărire penală ar îndeplini un act de natură să lezeze interesele legitime ale unei părţi, aceasta are la dispoziţie posibilitatea de a-l contesta potrivit art. 275-278^1 din Codul de procedură penală. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 3.464/2004 al Tribunalului Satu Mare. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -------