DECIZIE nr. 657 din 30 aprilie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 418 din 18 iunie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Elena Chiriac în Dosarul nr. 3.137/40/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că nu sunt încălcate prevederile art. 16 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 20 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.137/40/2008, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003, excepţie ridicată de Elena Chiriac în cauza ce are ca obiect judecarea contestaţiei împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, formulată de autorul excepţiei. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 şi 41 din Constituţie. Se arată că prevederile legale favorizează angajatorii pentru a-şi aloca beneficii din bugetul statului. Tribunalul Botoşani - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. - Art. 31: "(4^1) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi." Autorul excepţiei invocă următoarele prevederi din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: Dispoziţiile art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 oferă atât angajatorilor, cât şi angajaţilor posibilitatea de a denunţa în mod unilateral contractul individual de muncă în perioada de probă. Încetarea contractului individual de muncă în aceste cazuri este o consecinţă firească a prevederilor alin.
(1)al art. 31 din aceeaşi lege, potrivit cărora verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului de muncă, poate fi stabilită în perioada de probă. Dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu sunt încălcate, deoarece reglementarea legală se aplică, fără discriminare, tuturor salariaţilor aflaţi în situaţia prevăzută de textul legal. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea dreptului la muncă, Curtea reţine că este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 41 alin.
(1)din Constituţie prevăd libertatea persoanei de a-şi alege locul de muncă. Or, posibilitatea angajatului de a denunţa unilateral contractul de muncă pe durata perioadei de probă constituie o realizare a acestui drept, iar nu o încălcare a lui. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Elena Chiriac în Dosarul nr. 3.137/40/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ----------