DECIZIE nr. 27 din 11 februarie 1997 referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 39 din 11 martie 1997 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Nicolae Popa - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursurilor formulate de Glod Florica (Dosarul nr. 110C/1996), Bejenar Ecaterina (Dosarul nr. 113C/1996), Tarik (Goinea) Speranta Eugenia (Dosarul nr. 118C/1996), Crinteanu Cristina (Dosarul nr. 127C/1996) şi Tandreu Aristita-Valeria (Dosarul nr. 137C/1996) împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996*). ------------------- Notă ... *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 6 martie
- Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 februarie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor, legal citate, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru 11 februarie
- CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin încheierile din 27 martie 1996, 11 aprilie 1996, 17 mai 1996, 24 mai 1996 şi 5 iunie 1996, pronunţate în dosarele nr. 2.410/1995, nr 3.212/1995, nr. 3.521/1995, nr. 2.002/1995 şi nr. 1.160/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicate de Glod Florica, Bejenar Ecaterina, Tarik (Goinea) Speranta Eugenia, Crinteanu Cristina şi Tandreu Aristita-Valeria. Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituţională a respins, ca vadit nefondate, excepţiile de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă şi a constatat ca excepţiile privind dispoziţiile art. 330^1 din acelaşi cod sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de 26 iulie
- Soluţia s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, şi pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, definitivă, ţinând seama de obligativitatea, în temeiul art. 145 alin.
(2)din Constituţie, a deciziilor Curţii Constituţionale. Împotriva acestei decizii au fost declarate, în termen legal, recursuri în dosarele Curţii nr. 110C/1996, nr. 113C/1996, nr. 118C/1996, nr. 127C/1996 şi nr. 137C/1996. În Dosarul nr. 110C/1996 a declarat recurs Glod Florica, pentru următoarele motive: - violarea dispoziţiilor art. 2 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, raportat la dispoziţiile art. 23-26 din lege. Completul de judecată a interpretat greşit dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 145 alin.
(2)din Constituţie, când a respins excepţia sa ca inadmisibila, invocind deciziile Curţii Constituţionale nr. 107/1994, nr. 92/1995 şi nr. 96/1996 şi susţinând că nu sunt elemente noi care să justifice schimbarea soluţiei. Completul de judecată nu a ţinut seama de principiul ca judecătorii oricărui complet de judecată pot sa îndepărteze o interpretare juridică dintr-o decizie definitivă a altui complet de judecată din cadrul Curţii. - completul de judecată a împărţit perioada de aplicare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă în doua perioade:
- a)hotărârile pronunţate până la 26 iulie 1993, pentru care textul art. 330^1 este neconstitutional; şi
- b)hotărârile pronunţate după 26 iulie 1993, pentru care textul îşi păstrează valabilitatea, întrucît nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea soluţiei; - interpretarea data textului de lege este eronată, deoarece nu s-a sesizat ca dispoziţia privind introducerea recursului în anulare oricând, adică nelimitat, în civil, "după bunul plac" al procurorului, încalcă principiul neretroactivitatii, reglementat de Constituţie; - s-a încălcat principiul egalităţii părţilor în proces, întrucît s-a dat dreptul procurorului general sa folosească în exclusivitate o cale de atac, deşi procurorul nu a fost prezent la nici o faza a procesului; - prin modul cum a rezolvat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a încălcat o serie de convenţii internaţionale ratificate de România: Declaraţia Universala a Drepturilor Omului din anul 1948, pactele internaţionale privind drepturile civile, politice şi economice ale omului elaborate de O.N.U. şi ratificate de România în anul 1974 şi Convenţia europeană a drepturilor omului. Recursurile declarate de Bejenar Ecaterina, Tarik (Goinea) Speranta Eugenia şi Crinteanu Cristina, în dosarele nr. 113C/1996, nr. 118C/1996 şi nr. 127C/1996, au un conţinut identic, întemeindu-se pe următoarele motive: - decizia atacată este nelegală, întrucît art. 330^1 din Codul de procedură civilă, care da dreptul exclusiv procurorului general de a introduce recurs în anulare oricând, creează o inegalitate evidenta între părţile din procesul civil şi parchet, ceea ce este de natura sa încalce prevederile Constituţiei; - textul, prin conţinutul sau, afectează stabilirea raporturilor sociale şi juridice, deoarece, în condiţiile prevăzute de lege, o hotărâre judecătorească nu va fi pe deplin irevocabilă, ceea ce este inadmisibil; - prin decizie se infringe principiul instituit de art. 128 din Constituţie, deoarece, prin folosirea preferentiala a căilor de atac de către Ministerul Public, se vătăma interese majore ocrotite de Convenţia europeană a drepturilor omului şi stabilirea raporturilor juridice şi sociale. În Dosarul nr. 137C/1996 a declarat recurs Tandreu Aristita-Valeria pentru următoarele motive: - dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, care permit procurorului general de a ataca cu recurs în anulare o hotărâre judecătorească irevocabilă, fără a se stabili un termen, creind astfel o inechitate în raport cu ceilalţi participanţi în procesul civil şi perturbând stabilitatea raporturilor juridice, violeaza prevederile art. 1 alin.
(3), art. 15, art. 16, art. 41 alin.
(1)şi ale art. 135 alin.
(1)din Constituţie. Potrivit art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, întrucît excepţiile au fost respinse ca vadit nefondate, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă au în vedere promovarea recursului în anulare numai pentru motive strict determinate, în scopul apărării anumitor valori generale, ce exclud interesul părţilor, cum este respectarea principiului constituţional al separarii puterilor în stat. Dispoziţiile speciale privind recursul în anulare, ca şi regulile de desfăşurare a activităţii de judecată, în general, îşi au temeiul în prevederile de principiu ale art. 125 şi 128 din Constituţie, potrivit cărora atât competenţa şi procedura de judecată, cît şi căile de atac exercitate de părţile interesate ori de Ministerul Public sunt stabilite de lege. Ca urmare, prevederile referitoare la recursul în anulare nu pot fi considerate neconstituţionale. În consecinţa, se apreciază ca recursurile introduse împotriva Deciziei nr. 110/1996 sunt neintemeiate. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Recursurile sunt neintemeiate, pentru ca asupra criticilor formulate privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin.
(2)din Constituţie, sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor, asa cum se retine şi în decizia atacată. Prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 Curtea a statuat ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Excepţiile de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale au fost respinse în mod întemeiat, la judecata în fond, când s-a constatat că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluţii. Cît priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă şi obligatorie, Curtea Constituţională a modificat Decizia nr. 73/1996 prin care se respinsesera excepţiile de neconstituţionalitate a acestor prevederi şi a decis ca acestea sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărîrilor judecătoreşti pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Faţa de aceasta situaţie, prin decizia recurată au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ţinând seama şi de practica constanta a Curţii, conform căreia o prevedere declarata neconstitutionala printr-o decizie definitivă a Curţii nu mai poate face obiectul unei noi excepţii. Cele arătate reprezintă considerente comune pentru toate recursurile. Referitor la susţinerea din recursul declarat de Glod Florica, în sensul încălcării, prin art. 330^1 din Codul de procedură civilă, a principiului egalităţii părţilor în proces, se constată că Ministerul Public - prin procurorul general, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societăţii - poate exercita oricând recursul de anulare, dar nu în mod discretionar, ci în condiţiile legii, pentru apărarea intereselor generale. Nu se motiveaza în recursul formulat ce anume texte din convenţiile internaţionale ratificate de România au fost incalcate. În Decizia nr. 96/1996, la care face trimitere decizia recurată, Curtea Constituţională a constatat ca s-au respectat cerinţele art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului privind soluţionarea cauzelor într-un "termen rezonabil" şi principiul egalităţii părţilor înscris în art. 16 alin.
(1)din Constituţie. De asemenea, recursurile declarate de Bejenar Ecaterina, Tarik (Goinea) Speranta Eugenia şi Crinteanu Cristina, care au acelaşi conţinut, nu sunt întemeiate. Exercitarea recursului în anulare nu este de natura sa aducă atingere principiului înscris în Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi nici stabilitatii raporturilor juridice. Acest principiu priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legilor şi autorităţilor publice şi nu egalitatea de tratament juridic a acestora, în raport cu cel aplicat autorităţilor publice. Aceasta egalitate nu exclude, ci chiar implica un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura activităţilor publice şi de atribuţiile acestora. Ministerul Public este o astfel de autoritate care exercită atribuţii şi nu drepturi subiective. Pe de altă parte, asa cum s-a reţinut în Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 a Curţii Constituţionale, egalitatea cetăţenilor în faţa instanţelor şi dreptul la un proces echitabil nu pun în discuţie necesitatea garantarii, pentru toate părţile dintr-un proces, a dreptului de a exercita toate căile extraordinare de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti. În legătură cu autoritatea lucrului judecat şi stabilirea raporturilor juridice recunoscute prin hotărârile judecătoreşti pronunţate, este de observat ca acestea nu sunt principii constituţionale, dar, chiar dacă s-ar face abstractie de acest lucru, este de reţinut ca hotărârile pot fi atacate şi prin alte cai extraordinare de atac, cum ar fi contestaţia în anulare şi revizuirea; faptul ca pentru recursul în anulare regimul termenului este diferit nu înseamnă ca prin acestea textul ar deveni neconstitutional. Cît priveşte recursul declarat de Tandreu Aristita-Valeria, se constată că sunt reiterate motivele invocate la judecata de fond, care au fost avute în vedere la soluţionarea excepţiei, neexistand temeiuri pentru a se reveni asupra celor statuate prin decizia recurată. Pentru cele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin.
(2)din Constituţie, ale art. 13 alin.
(1)lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursurile formulate de Glod Florica, Bejenar Ecaterina, Tarik (Goinea) Speranta Eugenia, Crinteanu Cristina şi Tandreu Aristita-Valeria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996. Definitivă. Pronunţată în şedinţa din 11 februarie 1997. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Florentina Geangu -----------------