← România

DECIZIE nr. 420 din 28 octombrie 1997

DECIZIE nr. 420 din 28 octombrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 6 februarie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Zamfirescu Ecaterina împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55 din 19 martie 1997*). Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 28 octombrie 1997. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 18 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Zamfirescu Ecaterina. Prin Decizia nr. 55 din 19 martie 1997, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, deoarece, în temeiul Legii nr. 17/1997, recursul în anulare poate fi declarat de procurorul general numai în termen de 6 luni, pentru motivele prevăzute în art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Zamfirescu Ecaterina, pentru următoarele motive: - decizia de fond este netemeinica şi nelegală, deoarece face trimitere la precedente judiciare; - prin Decizia nr. 55/1997 s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, deşi modificarea acestora prin Legea nr. 17/1997 produce efecte pentru viitor; la data când s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, art. 330^1 nu era modificat, asa încât Curtea Constituţională avea obligaţia să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestuia în redactarea iniţială. Potrivit art. 24 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece asupra constituţionalităţii art. 330^1 din Codul de procedură civilă Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizii definitive, care, conform art. 145 alin.
(2)din Constituţie, sunt obligatorii. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Motivul de recurs privind nemotivarea deciziei de fond prin trimiterea la precedente judiciare este neîntemeiat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi constituţională într-o cauza şi neconstitutionala în alta cauza, cat timp legitimitatea sa constituţională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispoziţiile şi principiile constituţionale, astfel cum dispune art. 2 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecinţa, referirea la decizii anterioare, prin care Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, nu înseamnă o nemotivare, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispoziţiilor constituţionale şi legale. Referitor la constituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, asa cum s-a arătat şi în decizia recurată, aceste dispoziţii au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, în sensul că recursul în anulare se poate introduce în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă. În legătură cu acest aspect al modificării între timp a unui text legal, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, ca sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conserva excepţia de neconstituţionalitate. Or, din examinarea conţinutului actual al dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă reiese ca au fost inlaturate prevederile ce formau obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost investită conform art. 23 din Legea nr. 47/1992, astfel ca aceasta a rămas fără obiect, asa cum întemeiat s-a reţinut prin decizia recurată. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Zamfirescu Ecaterina împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55 din 19 martie
  1. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 28 octombrie
  2. ----------- Notă ... *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 19 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 24 decembrie
  3. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.