DECIZIE Nr. 106*) din 1 noiembrie 1995 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 114 din 4 iunie 1996 Notă ... *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 2 aprilie 1996. Mihai Constantinescu - preşedinte Florin Bucur Vasilescu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Gabriela Radu - magistrat-asistent Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 5/1973 şi ale H.C.M. nr. 860/1973, invocată de reclamanta Florea Maria-Ramona, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 61/1995 al Judecătoriei Medias. Preşedintele declara şedinţa deschisă. La apelul nominal făcut în şedinţa publică de către magistratul-asistent, părţile au lipsit, procedura de citare fiind însă îndeplinită. Cauza este în stare de judecată, astfel încât preşedintele completului de judecată acorda cuvintul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea excepţiei, aratind ca, pe de o parte, aceasta priveşte o hotărâre a fostului Consiliu de Miniştri, al cărui control nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, astfel cum este stabilită de prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, iar pe de altă parte, cu privire la unele articole din Legea nr. 5/1973, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, iar prin Decizia nr. 40/1993 a considerat ca Legea nr. 5/1973 este în vigoare, stabilindu-se ca prevederile acestei legi, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile şi în prezent. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin acţiunea din 5 ianuarie 1995, reclamanta Florea Maria-Ramona a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pirita R.A.G.G.L. Medias, sa i se constate drepturile locative proprii asupra unui apartament pe care îl ocupa după decesul titularului contractului de închiriere. Pirita, R.A.G.G.L. Medias, prin cererea reconvenţională, a solicitat anularea, în baza Legii nr. 5/1973, a contractului de închiriere. Reclamanta, în apărare, faţă de aceasta cerere reconvenţională, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 5/1973 şi a H.C.M. nr. 860/1973, emisă în temeiul acestei legi. În opinia instanţei, exprimată în conformitate cu art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, aceasta considera ca excepţia invocată este intemeiata. În vederea soluţionării excepţiei au fost solicitate, în baza art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului, precum şi al Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucît, pe de o parte, controlul constituţionalităţii H.C.M. nr. 860/1973 excede competentei jurisdicţionale a Curţii, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, iar pe de altă parte, prin mai multe decizii, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii unor articole din Legea nr. 5/1973, iar prin Decizia nr. 40/1993, asupra constituţionalităţii acestei legi, statuând ca prevederile sale sunt aplicabile şi astăzi. Senatul şi Camera Deputaţilor nu şi-au exprimat punctele de vedere. CURTEA, analizînd excepţia invocată, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, dispoziţiile Legii nr. 5/1973 şi ale H.C.M. nr. 860/1973, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: Reclamanta Florea Maria-Ramona a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 5/1973 şi a H.C.M. nr. 860/1973, fără a preciza care anume text din aceste acte normative este neconstitutional şi căror dispoziţii constituţionale ar contraveni ele în ansamblul lor. Cu toate ca la solicitarea expresă a completului, în vederea precizarii articolelor considerate a fi neconstituţionale, partea şi-a manifestat intenţia de a face o asemenea precizare, asa cum rezultă expres din cererea depusa la dosar, la termenul de judecată, deşi legal citata, nu s-a prezentat şi nici nu a dat curs propriei sale intentii de a defini concret excepţia invocată. În raport cu aceasta situaţie, Curtea constata ca obiectul excepţiei se referă la neconstituţionalitatea Legii nr. 5/1973 privind reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, în ansamblul ei, şi a H.C.M. nr. 860/1973 de aplicare a acestei legi. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii nr. 5/1973, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 40/1993, prin care s-a statuat ca "prevederile acestei legi, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile şi astăzi, pentru ca în domeniul locuinţelor realitatile juridice se menţin şi, ca atare, fondul de locuinţe trebuie în continuare administrat potrivit unor criterii legale care trebuie să răspundă unor exigente economice, sociale şi umane". De asemenea, statul, ca proprietar al fondului locativ, este obligat, prin dispoziţii constituţionale, sa creeze condiţiile necesare unei reale protecţii juridice, care să corespundă cerinţelor art. 43 din Constituţie, referitoare la asigurarea unui nivel de trai decent. Prin Decizia nr. 40/1993 se retine ca legea fundamentală "nu desfiinţează regulile clasice privind încheierea, derularea şi încetarea contractelor de închiriere". În temeiul art. 23 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate numai prevederile legale de care depinde soluţionarea cauzei. Ţinând seama de aceste prevederi legale, de obiectul acţiunii reclamantei, precum şi de cererea reconvenţională, rezultă ca din ansamblul prevederilor Legii nr. 5/1973, esenţiale pentru soluţionarea litigiului sunt dispoziţiile art. 15, potrivit cărora locuintele din fondul de stat se atribuie în folosinţă titularului contractului de închiriere şi membrilor familiei sale, care vor fi nominalizaţi în contractul de închiriere, iar prin familie se înţelege soţul şi copiii, precum şi părinţii soţilor intretinuti de aceştia. În cererea reconvenţională se susţine ca reclamanta nu se încadrează în categoria persoanelor prevăzute la art. 15, iar excepţia a fost invocată de reclamanta în apărare faţă de cererea reconvenţională a piritei. Analizînd prevederile acestui articol, se constată că ele nu încalcă nici o dispoziţie constituţională, întrucît este de atributul legiuitorului sa definească persoanele îndreptăţite sa beneficieze de regimul instituit pentru închirierea spaţiilor locative care cad sub incidenţa Legii nr. 5/1973, o asemenea circumstantiere fiind de natura însăşi a unui regim juridic specific, cu atât mai mult cu cît înainte de încheierea contractului nici o persoană nu poate invoca beneficiul acestuia. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a H.C.M. nr. 860/1973, este de reţinut ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, nu intră în competenţa Curţii controlul legalităţii hotărîrilor Guvernului. Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica jurisdicţională a Curţii, hotărârile Guvernului, fiind acte administrative, pot fi atacate doar în faţa instanţelor judecătoreşti, inclusiv pe calea contenciosului administrativ, pentru verificarea conformitatii lor cu legea în temeiul cărora au fost emise. Faţa de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 23 alin.
(1), al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate cu privire la Legea nr. 5/1973 şi la H.C.M. nr. 860/1973, invocată de reclamanta Florea Maria-Ramona, domiciliata în Medias, str. Baia de Nisip nr. 4, judeţul Sibiu, în Dosarul nr. 61/1995 al Judecătoriei Medias. Pronunţată în şedinţa publică din 1 noiembrie 1995. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. PREŞEDINTE, dr. Mihai Constantinescu Magistrat-asistent, Gabriela Radu ------------