DECIZIE Nr. 49*) din 30 aprilie 1996

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: În cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 2.466/1995 al Tribunalului Iaşi, reclamanta Stanescu Rodica Ileana a invocat, la termenul de 10 iulie 1995 şi apoi la cel din 2 octombrie 1995, excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 648/1964 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în oraşul Iaşi. Motivând excepţia invocată, reclamanta apreciază, în memoriul depus la dosar, ca actul normativ menţionat contravine în mod flagrant prevederilor constituţionale, incalcind dispoziţiile cuprinse în art. 41 din Constituţie, care garantează proprietatea privată şi permite exproprierea numai pentru o cauza de utilitate publică. În susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 20 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, care proclama dreptul la proprietate personală al oricărei persoane. Prin Încheierea din 2 octombrie 1995, transmisă la 3 noiembrie 1995, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate. Întrucît încheierea nu raspundea cerinței legale obligatorii, prevăzută de art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, aceasta a fost restituită instanţei de judecată, în scopul exprimarii opiniei sale cu privire la excepţia invocată, însoţită şi de dosarul cauzei. Ca urmare a adresei de restituire, Tribunalul Iaşi a completat încheierea de sesizare a Curţii, exprimindu-şi opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este nefondata pentru următoarele motive: - art. 5 din Decretul nr. 545/1958, sub imperiul căruia s-a luat măsura exproprierii, ingaduia această măsură şi în cazuri care nu presupuneau demolarea imobilului; - imobilul revendicat a fost preluat efectiv în administrarea unităţii locative specializate prin Decizia nr. 1.095 din 14 decembrie 1964 a Primăriei Iaşi, în favoarea statului constituindu-se, de la această dată, un drept real de proprietate; - raportul juridic născut între persoana expropriata şi stat s-a consumat o dată cu emiterea deciziei de preluare a imobilului, fapt pentru care nu mai poate face obiectul controlului Curţii Constituţionale, deoarece astfel ar fi încălcat în mod vadit principiul neretroactivitatii legii; - considerentele avute în vedere de către Curtea Constituţională la declararea ca neconstituţionale a unor decrete emise după adoptarea Legii nr. 58/1991 nu au valabilitate în cauza de faţa, deoarece regimul juridic este diferit; - revendicarea imobilului şi verificarea legalităţii actului de trecere în proprietatea statului nu se pot realiza decît în cadrul creat de Legea nr. 112/

1. Judecata cauzei a fost suspendată până la soluţionarea excepţiei. CURTEA, având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Decretului nr. 648/1964, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Actul normativ atacat este anterior Constituţiei din anul
2. Este adevărat ca în faţa instanţelor judecătoreşti au mai fost invocate astfel de excepţii, chiar în legătură cu decrete anterioare de expropriere, şi Curtea Constituţională s-a declarat competenţa să le soluţioneze, dar pe motiv ca pe baza acelor decrete s-au stabilit raporturi juridice după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul
3. În acest sens sunt deciziile nr. 1/1993 şi nr. 45/1993, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1993 şi, respectiv, nr. 218 din 6 septembrie
4. Însă, în cauza de faţa, imobilul expropriat a fost preluat imediat de stat şi după adoptarea Constituţiei din anul 1991 nu s-au stabilit raporturi juridice noi. Prin deciziile nr. 3/1993, nr. 5/1993, nr. 14/1993 şi nr. 27/1993, Curtea Constituţională a statuat ca aplicarea criteriului ierarhic al supremaţiei Constituţiei actuale faţă de o lege anterioară ar avea drept consecinţa încălcarea principiului neretroactivitatii legii, înscris în art. 15 alin.

(2)din Constituţie. Asa fiind, fără retroactivitate, noua lege, chiar fundamentală, nu poate desfiinta modalitatea în care legea anterioară a constituit dreptul de proprietate, inclusiv al statului. Noua lege poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, poate suprima acest drept sau îl poate înlocui cu un alt drept care astfel se naşte, cum ar fi în cazul reconstituirii dreptului abolit prin legea anterioară. În acest spirit sunt dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 58/1991, ale art. 26 alin.

(3)teza a doua din Legea nr. 47/1992 şi, mai recent, cele ale Legii nr. 112/1995. Deoarece raportul juridic de care se leagă actul normativ atacat ca neconstitutional este anterior Constituţiei din anul 1991, iar potrivit art. 26 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992 prevederile acestei legi se aplică numai raporturilor juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale examinarea constituţionalităţii Decretului nr. 648/1964. Asa fiind, excepţia va fi respinsă ca vadit nefondata. Urmează ca instanţa judecătorească, pe baza dispoziţiilor legale în vigoare şi a principiilor dreptului, sa decidă în raport cu condiţiile concrete ale cauzei. În consecinţa, ţinând seama de prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi de dispoziţiile art. 13 alin.

(1)lit. A.c) şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 648/1964, invocată de Stanescu Rodica Ileana, domiciliata în Hunedoara, Aleea Florilor nr. 6, ap. 22, judeţul Hunedoara, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 2.466/1995 al Tribunalului Iaşi. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la 30 aprilie 1996. PREŞEDINTE, dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu ----------------------