DECIZIE nr. 525 din 31 mai 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.303 teza întâi din Codul civil Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 17 iulie 2007 Ion Predescu - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiuca - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.303 teza întâi din Codul civil, excepţie ridicată de Gheorghe Bâldea şi Gabriela Bâldea în Dosarul nr. 629/221/2006 al Judecătoriei Deva. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 4 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 629/221/2006, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.303 teza întâi din Codul civil, excepţie ridicată de Gheorghe Bâldea şi Gabriela Bâldea. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată ca dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale referitoare la garantarea proprietăţii private, prin aceea că fac posibilă anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea reglementărilor legale în vigoare, fapt ce afectează grav securitatea circuitului civil. Mai mult, raţiunile sociale care au impus instituirea acestei reguli au dispărut, astfel încât textul de lege a căzut în desuetudine. Pe de altă parte, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 1.303 din Codul civil vin în contradicţie cu o serie de alte prevederi din cod. Judecătoria Deva apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 1.303 din Codul civil stabilesc condiţiile în care dreptul de proprietate poate fi transmis în mod valabil prin intermediul instrumentului juridic reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare şi nu sunt de natură să aducă atingere acestui drept. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că dispoziţiile criticate dau expresie dreptului de proprietate consacrat de art. 44 şi art. 136 alin.
(5)din Constituţie, ocrotind proprietatea privată şi pe titularul acestui drept, oferind posibilitatea părţilor din contract, precum şi persoanelor asupra cărora acesta îşi produce efecte juridice posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată pentru aprecierea seriozităţii preţului din contract. Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1.303 teza întâi din Codul civil, potrivit cărora "Preţul vânzării trebuie să fie serios şi determinat de părţi". Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 şi ale art. 136 alin.
(5)care consacră dreptul de proprietate privată, precum şi ale art. 135 alin.
(1)şi
(2)privind economia României. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate consacră una dintre condiţiile esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească preţul, ca obiect al prestaţiei cumpărătorului în cadrul contractului de vânzare-cumpărare, respectiv seriozitatea preţului, care trebuie să corespundă valorii lucrului vândut. Dacă există o disproporţie evidentă, preţul fiind derizoriu, acesta nu poate constitui obiectul obligaţiei cumpărătorului şi deci o cauză suficientă a obligaţiei asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate. Într-un atare context, contractul încheiat între părţi este nul absolut, cel puţin ca vânzare-cumpărare, întrucât îi lipseşte un element esenţial asupra căruia trebuie să se realizeze acordul de voinţă. Pe de altă parte, seriozitatea preţului fiind o chestiune de fapt, îndeplinirea sau neîndeplinirea acestei condiţii esenţiale a obiectului contractului de vânzare-cumpărare este lăsată la aprecierea instanţei sesizate cu acţiunea în anulare a contractului. În considerarea celor arătate, apreciem excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, dispoziţiile art. 1.303 teza întâi din Codul civil constituind expresia prevederilor art. 44 alin.
(1)teza a doua din Constituţie, potrivit căruia "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi celor ale art. 136 alin.
(5)care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, "în condiţiile legii". Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât interesul particular să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.303 teza întâi din Codul civil, excepţie ridicată de Gheorghe Bâldea şi Gabriela Bâldea în Dosarul nr. 629/221/2006 al Judecătoriei Deva. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007. PREŞEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu ----