DECIZIE nr. 123 din 19 februarie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 alin. 1^1 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 169 din 5 martie 2008 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Andrei Mureşan în Dosarul nr. 7.621/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Procedura este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, considerând că sintagma "numai după ascultarea învinuitului ori inculpatului" din cuprinsul art. 162 alin. 1^1 din Codul de procedură penală este neconstituţională, fiind contrară dispoziţiilor art. 22 alin.
(1)şi art. 34 din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 1 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.621/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Andrei Mureşan în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că "audierea unei persoane care nu poate participa la un proces penal reprezintă o încălcare a dreptului la ocrotirea sănătăţii, cât şi a celui la integritate fizică şi psihică". Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin ascultarea învinuitului ori inculpatului de instanţa de judecată nu se aduce atingere dreptului constituţional la ocrotirea sănătăţii şi nici celui privind dreptul la viaţă, integritate fizică şi psihică. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 162 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, care are următorul cuprins: "Instanţa dispune luarea măsurilor de siguranţă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea învinuitului ori inculpatului şi în prezenţa apărătorului şi a procurorului." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 22 alin.
(1)privind garantarea dreptului la viaţă şi dreptului la integritate fizică şi psihică, precum şi ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 162 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, prin care se stabileşte obligaţia învinuitului ori inculpatului de a fi audiat în momentul dispunerii, de către instanţa de judecată, a măsurii internării medicale, nu sunt de natură a contraveni dreptului constituţional la ocrotirea sănătăţii, cu atât mai mult cu cât această măsură de siguranţă se ia cu avizul comisiei medicale competente să avizeze internarea bolnavilor mintal şi toxicomanilor periculoşi. Totodată, Curtea constată că ascultarea învinuitului sau inculpatului înainte de luarea măsurilor de siguranţă îi asigură acestuia dreptul la un proces echitabil şi îi garantează dreptul la apărare. Procedura ascultării, prin ea însăşi, nu implică mijloace care să pună în pericol viaţa sau integritatea fizică sau psihică a persoanei, iar conform art. 71^1 din Codul de procedură penală, dacă, în timpul ascultării învinuitului sau inculpatului, acesta acuză simptomele unei boli care i-ar putea pune viaţa în pericol, ascultarea se întrerupe, iar organul judiciar ia măsuri pentru ca acesta să fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide că viaţa învinuitului sau inculpatului nu este în pericol. De asemenea, conform art. 74 din Codul de procedură penală, ori de câte ori învinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. Din cele arătate rezultă că legea procesual penală conţine dispoziţii ce impun ca ascultarea să se desfăşoare cu respectarea dreptului la viaţă, integritate fizică şi psihică, precum şi a dreptului la ocrotirea sănătăţii, asigurându-se în acelaşi timp învinuitului sau inculpatului atât dreptul la un proces echitabil, cât şi dreptul la apărare. Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 alin.
(1)şi
(6)din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Andrei Mureşan în Dosarul nr. 7.621/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie 2008. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------