şi a blocajului financiar Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 172 din 22 iulie 1993 Notă ... *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 43 din 29 iunie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 6 iulie 1993, dîndu-se articolelor o noua numerotare. Legea nr. 76/1992 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 178 din 28 iulie 1992. Capitolul 1 Cu privire la rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare Articolul 1 Guvernul şi Banca Naţionala a României vor informa Parlamentul, până la 30 septembrie 1992, cu rezultatul controlului asupra modului în care consiliile imputernicitilor statului şi consiliile de administraţie ale agenţilor economici care au beneficiat de credite în urma acţiunii de compensare au adus la îndeplinire măsurile stabilite, potrivit art. 2 din Legea nr. 80/1991, pentru asigurarea rambursarii acestor credite la termenele prevăzute în graficele întocmite cu băncile. Până la aceeaşi dată, Guvernul şi Banca Naţionala a României vor informa Parlamentul cu rezultatul inventarierii stocurilor disponibile şi cu soldul plăţilor restante, precum şi măsurile luate pentru readucerea acestor bunuri şi valori în circuitul economic. Comisiile de cenzori au obligaţia de a urmări ca bilanţurile contabile sa reflecte rezultatele aplicării prevederilor prezentei legi. Articolul 2 Eventualele credite de compensare, nerambursate la scadenta, se vor recupera de bănci din încasările ulterioare fără a se admite alte prioritati la plati, cu excepţia celor pentru salarii, pentru cel mult 2 luni din perioada stabilită pentru rambursarea integrală a creditului de compensare. Articolul 3 Băncile au dreptul sa retina şi sa folosească, pentru rambursarea la scadenta a creditelor de compensare şi a dobinzilor aferente, sumele încasate de agenţii economici din înstrăinarea bunurilor mobile şi imobile care au constituit garanţii ale creditelor respective. Articolul 4 Urmărirea silită prin scoatere în vînzare a bunurilor constituite drept garanţii pentru creditele de compensare potrivit art. 2 din Legea nr. 80/1991 se iniţiază de către bănci şi se executa potrivit reglementărilor în vigoare, în situaţia în care nu s-a asigurat rambursarea creditului şi a dobinzilor aferente de către agentul economic în termen de 30 de zile de la expirarea scadentei ratei nerestituite. Valorificarea se va face numai prin vânzarea la licitaţie. Preţul de la care începe licitaţia pentru bunurile mobile este cel rezultat din evaluarea prevăzută de lege. Pentru bunurile imobile, preţul de la care începe licitaţia se stabileşte în raport cu valoarea pe piaţa la data începerii executării silite. Dacă una dintre părţi nu este de acord cu valoare de piaţa determinata de executorul judecătoresc, aceasta se va stabili pe cale judecătorească. Articolul 5 În cazul de nerecuperare integrală a creditului prin urmărire silită şi procedura de lichidare a unităţii debitoare prevăzute de reglementările în vigoare, garanţia acordată de stat pentru creditele de compensare ale agenţilor economici, potrivit art. 2 din Legea nr. 80/1991, devine exigibilă şi se executa în favoarea băncilor creditoare prin plati din sumele prevăzute în bugetul de stat cu aceasta destinaţie. Capitolul 2 Cu privire la regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar Articolul 6 Agenţii economici, indiferent de forma de organizare şi tipul de proprietate, au obligaţia efectuării tuturor plăţilor datorate către orice creditor persoana juridică, inclusiv cele pentru achitarea obligaţiilor cu orice titlu către stat, în ordinea scadentei. Scadenta unei plati se stabileşte prin: contracte între agenţii economici; contracte de credit; titluri de credite; prevederi legale în cazul impozitelor şi taxelor. În cazul plăţilor pentru care nu este prevăzută scadenta, aceasta se stabileşte de creditor prin înştiinţarea debitorului cu cel puţin 10 zile înaintea termenului de plată. Sarcina urmăririi efectuării plăţilor în ordinea scadentei revine debitorului Articolul 7 În cazul neîndeplinirii, în termen de 30 de zile de la data scadentei, a obligaţiilor prevăzute la art. 6 alin. 1, debitorii vor plati, în afară sumei datorate, o penalitate de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, cu excepţia situaţiei în care în convenţii sau alte acte au fost stipulate penalităţi mai mari. În convenţiile comerciale dintre agenţii economici, indiferent de forma în care acestea se încheie, părţile au obligaţia de a prevedea penalităţi pentru întârziere în decontare de minimum 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, în afară altor penalităţi contractuale ce pot fi stipulate. Totalul penalitatilor pentru întârziere în decontare prevăzute la alin. 1 şi 2 nu poate depăşi cuantumul sumei asupra cărora sunt calculate. În cazul în care penalităţile prevăzute în prezentul articol nu acoperă integral prejudiciul suportat prin intirzierea efectuării plăţii, creditorul va putea solicita acordarea de daune în completare, potrivit dispoziţiilor din dreptul comun. Articolul 8 Consiliile de administraţie ale agenţilor economici, indiferent de forma de organizare şi tipul de proprietate, au obligaţia de a urmări şi lua măsuri ca fondurile proprii ale acestora, inclusiv capitalul social, completate cu credite bancare sau comerciale primite în condiţiile legii, să asigure acoperirea financiară a mijloacelor fixe şi circulante existente, precum şi a disponibilităţilor băneşti necesare activităţii curente şi de investiţii. Articolul 9 Efectuarea unor plati într-o alta prioritate decît cea rezultată potrivit scadentelor se stabileşte prin lege, în care vor fi prevăzute expres natura obligaţiilor în cauza şi perioada de aplicare a priorităţii respective. Aceste plati se realizează sub control bancar. Articolul 10 Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt consideraţi în incapacitate de plată agenţii economici, indiferent de forma de organizare şi tipul de proprietate, care au plati restante a căror scadenta a fost depăşită cu 30 de zile calendaristice. Incapacitatea de plată se constata şi se comunică debitorului de orice creditor, după expirarea acestui termen. Pentru obligaţiile legale datorate de agenţii economici bugetului de stat, starea de incapacitate de plată se constata şi se comunică de Ministerul Finanţelor. Articolul 11 După punerea în întârziere a debitorului şi constatarea incapacităţii de plată a acestuia potrivit art. 10, creditorul poate cere oricând debitorului, în cadrul termenului general de prescripţie, fie o dată cu suma datorată, fie distinct de aceasta, penalităţile prevăzute la art. 7, pe calea unei acţiuni în justiţie. În acest scop, creditorul va solicita instanţei competente în a carei raza teritorială îşi are sediul debitorul pronunţarea unei hotărâri prin care debitorul, pus legal în întârziere şi aflat în incapacitate de plată, să fie obligat la plata sumei datorate şi, după caz, a penalitatilor prevăzute la art. 7. Cauza se va judeca cu celeritate. Taxa de timbru pentru introducerea acţiunii se stabileşte la 10.000 lei, indiferent de valoarea debitului. Articolul 12 După rămînerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, creditorul este în drept sa urmărească, în condiţiile legii, în contul sumelor acordate cu titlu de creanţe sau, după caz, de penalităţi, patrimoniul debitorului, în următoarea ordine:
Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.