DECIZIE Nr. 54 din 3 mai 1996

(2)din Constituţie, bugetul de stat fiind separat de cel al asigurărilor sociale de stat, "Legea bugetului de stat nu se poate atinge de fondurile bugetului asigurărilor de stat, care nu pot constitui surse de venituri pentru primul şi nu pot fi destinate pentru acoperirea deficienţelor parţiale ale acestuia"; - pensia suplimentară se bazează pe principiul mutualitatii între persoanele asigurate care, contribuind în acest scop la constituirea fondurilor respective, sunt titularele dreptului de proprietate asupra acestor fonduri; pe cale de consecinţa, între fondul pentru pensia suplimentară, gestionat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, şi fondurile pentru pensia suplimentară a pensionarilor militari "exista o separaţie deplina atât sub aspectul creării şi administrării, cît şi în privinta beneficiarului, astfel încât acoperirea deficitului pensiei suplimentare a pensionarilor militari din excedentele bugetului fondului pentru pensia suplimentară din cadrul asigurărilor sociale de stat constituie o flagrantă neconstituţionalitate", fiind contrară prevederilor art. 41 alin.

(1)şi

(2)şi ale art. 135 alin.

(1)şi

(6)din Constituţie. Potrivit prevederilor art. 19 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului punctele lor de vedere în legătură cu sesizarea primită. În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se considera ca obiecţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece dispoziţiile legale contestate nu încalcă prevederile art. 137 alin. 92) din Constituţie, iar "stabilirea prin legea bugetului de stat a modului de acoperire a unui eventual deficit al unui fond special, care nu face parte din bugetul de stat, este în deplin acord cu prevederile Constituţiei". De asemenea, nici motivul de neconstituţionalitate legat de proprietatea asupra contribuţiei la fondul pentru pensia suplimentară nu se considera întemeiat, întrucît "sumele de bani ce fac obiectul fondului pentru pensia suplimentară pe anul 1996 nu sunt proprietatea persoanelor care contribuie la alimentarea acestui fond. Aceste sume reprezintă bani publici aflaţi în proprietatea şi administrarea statului". Totodată, se considera "ca o buna parte din pensionării militari au contribuit la alimentarea fondului pentru pensia suplimentară gestionat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale", astfel încât cele doua fonduri - cel pentru militari şi cel pentru civili - "se pot afla în relaţii de complementaritate, potrivit voinţei legiuitorului". Preşedintele Senatului, în punctul sau de vedere, considera ca sesizarea grupului de senatori se concentreaza asupra "unui aspect formal ce ar putea fi avut în vedere sub aspectul tehnicii legislative, dar nu în ce priveşte constituţionalitatea prevederilor contestate", care nu încalcă regimul de separaţie a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, prevăzut de art. 137 alin.

(2)din Constituţie. În punctul sau de vedere, Guvernul solicita respingerea sesizării, apreciind ca acoperirea deficitului de la fondul pentru pensia suplimentară a cadrelor militare din excedentele aceluiaşi fond, dar pentru personalul civil, nu încalcă prevederile art. 137 alin.

(2)din Constituţie. Aceasta măsura se justifica în urma scaderii numărului de contribuabili militari şi a creşterii beneficiarilor pensiei suplimentare pentru cadre militare, iar principiul mutualitatii permite asemenea operaţiuni între fondurile respective. În ce priveşte motivul legat de regimul proprietăţii fondurilor pentru pensia suplimentară, se considera ca aceste fonduri nu sunt proprietatea contribuabililor, care au numai calitatea de beneficiari ulteriori ai sistemului de întrajutorare mutuala, întrucît aceştia nu au asupra sumelor respective un drept de dispoziţie sau de folosinţă. Curtea Constituţională, în temeiul art. 3 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenţa să soluţioneze sesizarea, care s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 12 şi art. 17 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992. CURTEA, având în vedere sesizarea grupului de senatori, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, precum şi prevederile legale ce fac obiectul sesizării, raportate la dispoziţiile Constituţiei, retine următoarele: Obiecţia de neconstituţionalitate se întemeiază, în esenta, pe susţinerea ca prevederile legale contestate încalcă regimul de separaţie a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, prevăzut de art. 137 alin.

(2)din Constituţie, precum şi dreptul de proprietate asupra fondurilor pentru plata pensiei suplimentare. Ambele aceste motive sunt deduse din critica dispoziţiilor legale ce fac obiectul sesizării, care reglementează posibilitatea acoperirii deficitului Fondului special pentru pensia suplimentară a pensionarilor militari din excedentele fondului pentru plata pensiei suplimentare gestionat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Primul motiv de neconstituţionalitate invocat nu este întemeiat. Potrivit art. 137 alin.

(2)din Constituţie, bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat sunt separate, dar ca părţi ale bugetului public naţional. Regimul de separaţie implica, după cum se arata în sesizare, ca resursele unuia dintre aceste bugete sa nu poată fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în celălalt buget, iar aceasta caracteristica priveşte nu numai cele doua bugete în ansamblul lor, dar şi părţile lor componente. Fondul pentru plata pensiei suplimentare, atât pentru civili, cît şi pentru militari, prin natura sa, face parte din categoria fondurilor specifice asigurărilor sociale de stat. De aceea, situarea acestui fond, în ce priveşte pe militari, în legea bugetului de stat este o problemă de tehnica legislativă şi nu de constituţionalitate a reglementărilor, regimul de separaţie a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv a acestui fond, faţă de celelalte fonduri ale bugetului de stat, fiind respectat. În schimb, acoperirea deficitului fondului menţionat din cel administrat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, întrucît se face între fonduri aparţinând aceleiaşi categorii, şi anume pentru pensia suplimentară, rezultă că nu este contrară regimului de separaţie care priveşte, exclusiv, fondurile care, prin natura lor, fac parte din categoria celor specifice bugetului de stat sau, după caz, bugetului asigurărilor sociale de stat. Al doilea motiv de neconstituţionalitate invocat se referă la regimul de proprietate a resurselor aparţinând fondurilor pentru plata pensiei suplimentare. Fără a distinge după cum aceste resurse se referă la plata pensiei suplimentare pentru civili sau pentru militari, se susţine în sesizare ca ele sunt proprietatea contribuabililor, ţinând seama ca fondurile corespunzătoare se constituie şi se utilizează pe baza principiului mutualitatii. În consecinţa, suportarea din excedentele fondului pentru plata pensiei suplimentare, gestionat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, a deficitului fondului pentru plata acestor pensii către militari, se considera, în sesizare, ca ar reprezenta o încălcare a dreptului de proprietate privată al contribuabililor primul fond, în favoarea celor din al doilea fond, precum şi a următoarelor prevederi constituţionale: art. 41 alin.

(1)şi alin.

(2)- garantarea proprietăţii private şi ocrotirea sa egala, indiferent de titular - şi art. 135 alin.

(1)şi alin.

(6)- ocrotirea de către stat a proprietăţii şi caracterul inviolabil al proprietăţii private. Deducerea din principiul mutualitatii - ce guvernează constituirea şi utilizarea fondurilor pentru pensia suplimentară - a dreptului de proprietate privată al contribuabililor asupra resurselor băneşti ale fondurilor pentru plata pensiei suplimentare nu se justifica. Principiul mutualitatii reglementează numai scopul pentru care se constituie şi se utilizează, nicidecum natura proprietăţii asupra resurselor sale financiare. Contribuabilii au obligaţia legală de a plati contribuţia prevăzută de lege pentru alimentarea acestor fonduri, ceea ce exclude ideea ca resursele astfel colectate ar fi proprietatea lor, iar plata pensiei suplimentare, precum şi a altor drepturi din bugetul asigurărilor sociale de stat, este o cheltuiala publică. Tocmai de aceea, potrivit art. 137 din Constituţie, bugetul asigurărilor sociale de stat se aproba prin lege. Pe cale de consecinţa, resursa financiară din care se suporta aceasta cheltuiala nu poate fi proprietate privată. Dimpotriva, contribuţia pentru pensia suplimentară, o dată achitată, devine sursa a bugetului public naţional, constituind obiect al proprietăţii publice. Faptul ca plata acestei contribuţii se face de către contribuabil în perspectiva pensiei suplimentare la care ar putea fi îndreptăţit, potrivit principiului mutualitatii, reprezintă un alt aspect ce priveşte destinaţia fondurilor, nu proprietatea lor. De aceea, critica legată de regimul proprietăţii urmează, de asemenea, a fi respinsă. Având în vedere considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin.

(2)şi al art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 20 alin.

(2)şi

(3)din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Constata ca prevederile notelor din anexele nr. 17/a şi nr. 17/c la Legea bugetului de stat pe anul 1996 sunt constituţionale. Prezenta decizie se comunică Preşedintelui României. Deliberarea a avut loc la data de 3 mai 1996 şi la ea au participat: Ioan Muraru, preşedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecători. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------------