DECIZIE nr. 278 din 9 octombrie 2001

(2)din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 10 ianuarie 2002 Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Şerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Gabriela Ghita - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin.

(2)din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion Chirciu în Dosarul nr. 13.012/2000 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la prevederile legale criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 15 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 13.012/2000, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin.

(2)din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion Chirciu într-un proces civil privind evacuarea dintr-o locuinta. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 11 alin.

(2)din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe contravin prevederilor art. 72 alin.

(1), precum şi ale art. 114 alin.

(1)din Constituţie, deoarece instituţia ordonanţei preşedinţiale este reglementată prin lege organică, "or, evacuarea în accepţiunea art. 11 alin.

(2)din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 şi în intenţia reclamanţilor nu este o măsura vremelnică, ci o măsura cu caracter definitiv". Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, arătând ca "necesitaţi de ordin obiectiv şi practic au impus folosirea ordonanţei preşedinţiale ca modalitate de soluţionare a litigiilor ivite între proprietari şi chiriaşi care se afla în situaţia reglementată expres de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999". Potrivit prevederilor art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază excepţia ca nefondata. Este invocată jurisprudenta Curţii, arătându-se ca "restrictia emiterii ordonanţelor în domenii care fac obiectul legilor organice nu este aplicabilă Guvernului în cazurile excepţionale la care se referă art. 114 alin.

(4)din Constituţie". Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenta nr. 40/1999 a fost determinata de expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 17/1994, precum şi de necesitatea soluţionării litigiilor apărute ca urmare a aplicării Legii nr. 112/1995, nerezolvarea acestor aspecte putând genera conflicte sociale. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin.

(2)din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999), dispoziţii al căror conţinut este următorul: - Art. 11 alin.

(2): "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 72 alin.

(1)şi ale art. 114 alin.

(1)din Constituţie, a căror redactare este următoarea: - Art. 72 alin.

(1): "Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare."; - Art. 114 alin.

(1): "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice." Cu privire la argumentele aduse de autorul excepţiei Curtea constata ca interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicţie decurgând nemijlocit din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin.

(4)al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenta, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei. În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998. De asemenea, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenta sa (ca de exemplu prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997) ca, "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin.

(3)din Constituţie şi al celorlalte dispoziţii constituţionale, nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fără indoiala, în conţinutul unor asemenea reglementări pot exista şi norme de domeniul legii organice, care atrag, deci, adoptarea lor cu majoritatea prevăzută de Constituţie pentru astfel de legi. Aceasta nu înseamnă transformarea tuturor dispoziţiilor Codului de procedura civilă în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge practic la completarea Constituţiei, care reglementează expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, între care nu figurează dispoziţii legale privind procedura civilă". Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în aceasta cauza, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin.

(2)şi ale art. 25 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion Chirciu în Dosarul nr. 13.012/2000 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2001. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Maria Bratu ---------