DECIZIE nr. 310*) din 8 iulie 1997

(2)din Legea nr. 47/1992, fără citarea părţilor, examinând excepţia de neconstituţionalitate, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 1 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 70/1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, invocată de intimaţii-reclamanţi Ratoiu Mihai şi Ratoiu Lucia. În motivarea excepţiei se susţină ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 24, art. 123 alin.

(2)şi art. 131 alin.

(1)din Constituţie. Exprimandu-şi opinia, instanţa suprema apreciază ca excepţia este neîntemeiată. Din examinarea concluziilor scrise, depuse la dosarul Curţii Supreme de Justiţie, rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată cu privire la dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă şi cu privire la prevederile art. 31 din Legea nr. 56/1993. Referitor la ultimul text legal menţionat se susţine ca, prin aceste dispoziţii, se "încalcă prevederile art. 123 alin.

(2)din Constituţie, potrivit cărora judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Autorii excepţiei arata în continuare ca, prin Hotărârea nr. 1 din 2 februarie 1995 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, s-a schimbat jurisprudenta Secţiei civile, cu privire la restituirea imobilelor naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 şi listele anexate la aceasta, obligând astfel pe judecători să respecte aceasta hotărâre, chiar dacă au alta convingere. CURTEA, având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele şi lucrările dosarului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Deşi din încheierea instanţei de judecată rezultă ca a fost sesizată Curtea numai cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, din examinarea concluziilor scrise se constată că excepţia se referă şi la dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 56/1993 a Curţii Supreme de Justiţie. În aceasta situaţie, având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra tuturor textelor de lege criticate sub aspectul constituţionalităţii şi nu numai asupra celor prevăzute în dispozitivul actului de sesizare. Cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 330, art.330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat, ca prevederile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar cu privire la prevederile art. 330^2 alin. 1, s-a constatat ca acestea sunt neconstituţionale, admiţându-se excepţia. Faţa de faptul ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepţii de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin.

(2)din Constituţie şi art. 26 alin.

(5)din legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, rezultă ca excepţia privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă este lipsită de obiect, urmând să fie respinsă ca vadit nefondata. Urmează, de asemenea, să fie respinsă ca vadit nefondata şi excepţia privind dispoziţiile art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curţii Constituţionale. Cu privire la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificări în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către procurorul general, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din acelaşi cod. În cauza, este de reţinut ca părţile nu au pus în discuţie constituţionalitatea termenului de 6 luni, urmând ca, pe cale de consecinţa, să se respingă excepţia cu privire la art. 330^1 din Codul de procedură civilă, fiind vadit nefondata. Cat priveşte constituţionalitatea art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, se constată că, în realitate, se invoca neconstituţionalitatea Hotărârii nr. 1/1995 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, care nu poate face obiectul jurisdicţiei constituţionale. Potrivit prevederilor art. 23 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, Curtea nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa de care depinde judecarea cauzei. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată de Ratoiu Mihai şi Ratoiu Lucia, în Dosarul nr. 70/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, privind: - dispoziţiile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2 alin.

(2), ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă; precum şi ale art. 31 din Legea nr. 56 din 1993 a Curţii Supreme de Justiţie; - dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 8 iulie 1997. ----------------- Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Claudia Miu --------------