DECIZIE nr. 1.051 din 16 septembrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi 248^1 din Codul penal Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 724 din 29 octombrie 2010 Augustin Zegrean - preşedinte Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi 248^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Romulus-Gelu Găzdac şi Doina Şuteu în Dosarul nr. 14/117/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei Romulus-Gelu Găzdac, apărătorul ales Doru-Mihai Giugula, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă că partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a transmis Curţii concluzii scrise în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Cauza este în stare de judecată. Apărătorul autorului excepţiei Romulus-Gelu Găzdac solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi 248^1 din Codul penal, reiterând argumentele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, şi depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 8 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 14/117/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi 248^1 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Romulus-Gelu Găzdac şi Doina Şuteu cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind săvârşirea, printre altele, a infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 248 şi 248^1 din Codul penal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 248 din Codul penal încalcă egalitatea în drepturi şi principiul ocrotirii proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de proprietar, precum şi dreptul la un proces echitabil, întrucât instituie o pedeapsă mai gravă pentru abuzul în serviciu în funcţie de titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul afectat, fără a face însă distincţie între proprietatea publică şi proprietatea privată a statului. Pentru aceleaşi motive, critică şi dispoziţiile art. 248^1 din Codul penal, care devin incidente în cazul în care fapta prevăzută de art. 248 din acelaşi cod produce consecinţe deosebit de grave. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei reprezentat de apărătorul ales, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 şi 248^1 din Codul penal, având următorul cuprins: - Art. 248: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."; - Art. 248^1: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 44 alin.
(2)teza întâi privind ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de proprietar, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 248 şi 248^1 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin.
(2)teza întâi din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 174 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo arătate. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru aceleaşi motive, art. 248 şi 248^1 din Codul penal nu aduc atingere nici prevederilor art. 16 din Constituţie. Având în vedere că dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de drept substanţial, prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi 248^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Romulus-Gelu Găzdac şi Doina Şuteu în Dosarul nr. 14/117/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică --------