← România

DECIZIE nr. 23 din 21 ianuarie 2003

DECIZIE nr. 23 din 21 ianuarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin.

(1)lit. g) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 4 aprilie 2003 Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Şerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Aurelia Popa - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin.
(1)lit. h) din Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Casa de Schimb Valutar I.D.M. Exchange" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.725/2002 al Judecătoriei Satu Mare. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 ianuarie 2003 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având în vedere solicitarea autorului excepţiei privind amânarea pronunţării pentru a depune note scrise, a amânat pronunţarea la 21 ianuarie 2003. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 26 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 5.725/2002, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin.
(1)lit. h) din Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Casa de Schimb Valutar IDM Exchange" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect plângerea formulată de aceasta împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, încheiat în temeiul art. 10 alin.
(1)lit. b) din ordonanţa criticata. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile criticate contravin art. 41 alin.
(2)şi art. 134 alin.
(2)lit. a) din Constituţie. Astfel, se considera ca încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin.
(2)consta într-o "discriminare sau un tratament preferenţial în favoarea societăţilor care desfăşoară activităţi financiar-bancare, care deţin case de schimb valutar, în detrimentul societăţilor persoane juridice autorizate, care deţin la rândul lor case de schimb valutar", deoarece casele de schimb valutar ce aparţin băncilor nu au obligaţii deduse din Legea nr. 64/2002, pe când celelalte instituţii sunt nevoite să îşi diminueze patrimoniile prin cheltuieli determinate de achiziţionarea şi întreţinerea aparatelor de marcat. În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 134 alin.
(2)lit. a) din Constituţie, se arata ca textul apreciat ca fiind neconstitutional constituie o limitare a libertăţii comerţului şi o imixtiune a statului în afacerile private. Judecătoria Satu Mare apreciază ca "prevederile art. 2 alin.
(1)lit. h) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999, introduse prin art. I pct. 4 din Legea nr. 64/2002 sunt constituţionale". Potrivit prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arata ca, în realitate, excepţia vizează neconstituţionalitatea art. 2 alin.
(1)lit. g) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002. Cu privire la acest text de lege, Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate "nu poate fi acceptată, atât sub aspectul lipsei incidentei dispoziţiilor constituţionale citate asupra cauzei, cat şi datorită faptului ca statul, actionand în interes public, este legitimat sa ia orice măsuri legale de protejare a acestuia". Arata, de asemenea, ca aceste dispoziţii nu aduc atingere nici principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin.
(1)din Constituţie, întrucât acest principiu "se referă la egalitatea în drepturi în raport cu prevederile legii, iar nu la faptul ca toţi ar beneficia de aceleaşi drepturi". Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost ridicată de autorul acesteia, îl constituie prevederile "art. 2 alin.
(1)lit. h) din Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale". În realitate, textul de lege criticat, introdus prin art. I pct. 4 din Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, a devenit art. 2 alin.
(1)lit. g) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999, ca urmare a republicarii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002. În consecinţa, Curtea urmează să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea acestor din urma dispoziţii, care prevăd: "Se exceptează de la prevederile art. 1 alin.
(1): [...] g) activităţile de asigurări, precum şi activităţile financiare şi bancare, cu excepţia caselor de schimb valutar aparţinând persoanelor juridice autorizate;" ... În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 41 alin.
(2)şi art. 134 alin.
(2)lit. a) din Constituţie, care prevăd: - Art. 41 alin.
(2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."; - Art. 134 alin.
(2)lit. a): "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;" ... Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine următoarele: Art. 2 alin.
(1)lit. g) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale stabileşte ca agenţii economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii direct către populaţie, inclusiv casele de schimb valutar, sunt obligaţi sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. Autorul excepţiei considera ca aceasta dispoziţie din lege privitoare la casele de schimb valutar şi, mai exact, asa cum se susţine în notele scrise depuse la dosar, prevederile Normelor privind efectuarea operaţiunilor de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României - N.R.V. 2, cuprinse în Regulamentul nr. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare, emis de Banca Naţionala a României, prevederi potrivit cărora punctele de schimb valutar ale băncilor, înfiinţate în alte spaţii decât cele în care îşi au sediile băncile, sunt exceptate de la utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, sunt discriminatorii şi contrare dispoziţiilor art. 41 alin.
(2)din Constituţie. Aceasta deoarece se instituie un tratament preferenţial în favoarea societăţilor care desfăşoară activităţi financiare şi bancare, care deţin case de schimb valutar, precum şi în favoarea altor persoane juridice autorizate care deţin asemenea case de schimb valutar. Curtea constata ca aceasta critica nu poate fi primită, întrucât din redactarea textului de lege vizat de excepţia de neconstituţionalitate nu rezultă exceptarea caselor de schimb valutar ale băncilor, înfiinţate în afară sediului acestora, de la obligaţia de a utiliza case de marcat electronice fiscale. Casele de schimb valutar ale băncilor sunt supuse aceluiaşi tratament juridic ca şi casele de schimb valutar ale altor persoane juridice, ceea ce elimina orice posibilitate de discriminare, după cum ele aparţin societăţilor care desfăşoară activităţi financiare şi bancare sau nu, deci în funcţie de titular. Reglementarea unei asemenea exceptari prin prevederile Normelor privind efectuarea operaţiunilor de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României - N.R.V.2, cuprinse în Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naţionale a României, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, întrucât, conform art. 144 lit. c) din Constituţie, coroborat cu art. 23 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". Curtea constata, de asemenea, ca dispoziţiile art. 2 alin.
(1)lit. g) din ordonanţa nu contravin nici prevederilor art. 134 alin.
(2)lit.
  1. a)din Constituţie, ci, dimpotriva, dau expresie exigenţelor constituţionale privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurentei loiale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
  2. c)şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 alin.
(3)şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin.
(1)lit. g) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Casa de Schimb Valutar I.D.M. Exchange" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.725/2002 al Judecătoriei Satu Mare. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2003. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu -------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.