DECIZIE nr. 509 din 2 decembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 59 din 10 februarie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu- judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Claudia Miu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimaţii-reclamanţi Tritt Erich-Mircea şi Tritt Dragos-Erich în Dosarul nr. 4.046/1996, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 decembrie 1997. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 10 iunie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 4.046/1996 al acestei instanţe, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimaţii-reclamanţi Tritt Erich-Mircea şi Tritt Dragos-Erich. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin.
(1)referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 alin.
(1)privind accesul liber la justiţie, ale art. 130 alin.
(1)privitor la rolul Ministerului Public în apărarea intereselor cetăţenilor, precum şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, cu privire la necesitatea soluţionării cauzelor într-un timp rezonabil. Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată. În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitatea nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicţională a Curţii. Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele: În temeiul art 144 lit.
- c)din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia referitoare la dispoziţiile art. 330 pct. 1, ale art. 330^1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din codul de procedura civilă. Curtea s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 330, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, şi a constatat ca prevederile art. 330 pct 1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale, iar argumentele ce au fundamentat deciziile menţionate subzistă şi în speta de faţa, Curtea urmează sa respingă ca nefondata excepţia de neconstituţionalitate vizând dispoziţiile legale cuprinse în articolele menţionate anterior. Cu privire la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, autorii excepţiei susţin ca textul legal, anterior modificării sale, potrivit căruia recursul în anulare poate fi introdus oricând de procurorul general, continua sa producă efecte juridice în cazul recursurilor în anulare introduse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, şi, de aceea solicita Curţii să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestui text legal, chiar dacă legiuitorul, prin legea modificatoare, a instituit termenul de 6 luni pentru exercitarea acestei cai de atac. Referitor la cele de mai sus, Curtea constata că nu se poate pronunţa asupra dispoziţiei legale, în forma sa anterioară modificării, întrucât soluţia legislativă este diferita în noua sa redactare faţă de cea dinaintea modificării, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate ce vizează dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă să fie respinsă ca lipsită de obiect. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
- c)şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimaţii-reclamanţi Tritt Erich-Mircea şi Tritt Dragos-Erich în Dosarul nr. 4.046/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 2 decembrie 1997. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Claudia Miu -------------