DECIZIE nr. 101 din 29 iunie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 357 din 28 iulie 1999 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/
- La apelul nominal se constata lipsa părţilor Societatea Comercială "Decoratex" - S.A. din Gheorgheni şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Harghita, pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul de lege criticat a mai fost examinat de Curtea Constituţională şi s-a statuat, prin deciziile pronunţate, ca prevederile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 sunt constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 4 martie 1999 Judecătoria Gheorgheni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Decoratex" - S.A. din Gheorgheni într-o cauza civilă, având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autoarea excepţiei împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, întocmit de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Harghita. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale pentru următoarele motive:
- Stabilirea unor termene exprese pentru repatrierea valutei, fără nici o detaliere a procedurilor în situaţii speciale, constituie o ingerinta a statului care, prin organele sale, încalcă prevederile art. 41, 134 şi 135 din Constituţie.
- Amenzile contravenţionale ce urmează a fi aplicate la situaţii de nerepatriere a valutei, stabilite la art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, sunt excesive şi chiar abuzive, incalcand principiul constituţional al proportionalitatii, enuntat la art. 49 alin.
(2)din Constituţie, şi al obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, regasit în titlul IV "Economia şi finanţele publice". 3. Organul de control financiar a aplicat sancţiunea contravenţională în baza art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, coroborat cu pct. 3 alin. 3 din acelaşi act normativ, cu pct. 1 şi pct. 2 alin. 3 ale Normelor N.R.V.-4 din Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naţionale a României, cu încălcarea vădită a prevederilor acestei legi, a art. 53 pct. 1 lit. c) din Codul penal şi a prevederilor art. 3 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 41, 134 şi 135 din Constituţie, iar în legătură cu art. 49 alin.
(2)din legea fundamentală, acesta nu este aplicabil în cauza, astfel încât excepţia ridicată este neîntemeiată. Potrivit art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată. Din examinarea încheierii de sesizare, precum şi a susţinerilor formulate de autoarea excepţiei rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată are ca obiect art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 referitoare la măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, cu următorul cuprins: Art. IV. -
- "În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând: - 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice; - 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice; - 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depăşeşte primele 60 de zile de întârziere. În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei. În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50% ." Acest text a mai fost supus controlului de constituţionalitate şi în cauzele soluţionate prin deciziile nr. 157 şi nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, şi prin Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999, decizii prin care Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a statuat ca prevederile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, sunt constituţionale. Astfel, în legătură cu susţinerile potrivit cărora textul criticat contravine dispoziţiilor de principiu ale art. 41 şi 135 din Constituţie, Curtea Constituţională a statuat ca obligaţia de repatriere a valutei nu este contrară prevederilor constituţionale menţionate, întrucât garantarea prin Constituţie a proprietăţii nu justifica, într-o interpretare sistematica a normelor acesteia, utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, cu încălcarea prevederilor legale privind protecţia unui interes naţional, astfel cum este cel al asigurării disponibilităţilor valutare necesare achitării obligaţiilor externe de plată ale economiei. În acest sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie
- Susţinerea potrivit căreia textul criticat contravine principiului libertăţii comerţului, consacrat în art. 134 din Constituţie, a mai fost analizata de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997 şi prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, reţinându-se ca, în contextul art. 134 din Constituţie, obligaţia de repatriere a valutei nu este contrară economiei de piaţa şi libertăţii comerţului, ci corespunde indatoririi stabilite de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică şi financiară. Autoarea excepţiei critica totodată textul art. IV, deoarece contravine principiului proportionalitatii enuntat la art. 49 alin.
(2)din Constituţie. Curtea Constituţională a reţinut însă prin Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998 ca acest principiu nu este aplicabil în cauza, întrucât prevederile constituţionale menţionate se referă la exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale, care pot fi restrânse numai în condiţiile legii. Or, nici unul din aceste drepturi şi libertăţi fundamentale cuprinse în titlul II, cap. 2 din Constituţie nu a fost invocat în susţinerea excepţiei. Nici critica, potrivit căreia sancţiunea contravenţională reglementată în art. IV pct. 7 depăşeşte maximul amenzii penale prevăzute la art. 53 pct. 1 lit.
- c)din Codul penal pentru infracţiuni, precum şi maximul amenzii contravenţionale prevăzut la art. 3 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, nu este intemeiata. Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 9 din 24 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, s-a stabilit ca, în ceea ce priveşte modificarea, prin art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, a sistemului de amenzi din sume fixe în cote procentuale, nu exista nici o interdicţie constituţională care să limiteze libertatea de opţiune a legiuitorului. Art. 53 pct. 1 lit.
- c)din Codul penal se aplică exclusiv pentru infracţiuni, iar art. 3 din Legea nr. 32/1968, invocat în susţinerea neconstitutionalitatii textului criticat, care prevede obligativitatea stabilirii unor sume maxime ale amenzii, se referă numai la contravenţiile reglementate prin hotărâri ale Guvernului sau prin acte normative ale autorităţilor publice locale. Contravenţiile prevăzute la art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu intră în aceste categorii, ci fac parte din sfera contravenţiilor reglementate prin lege, ele având deci un temei legal diferit de cel al contravenţiilor din prima categorie. Deciziile menţionate, prin care Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii. Este însă de observat ca Legea nr. 76 din 17 iulie 1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul ultim din pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, a fost abrogată în întregime prin art. 11 lit.
- c)din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10 din 13 aprilie 1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 151/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997. Dispoziţiile din acest act normativ, referitoare la sancţiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depăşirii termenului prevăzut la alin. 3 al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate de Legea nr. 76/1992 cu o majorare de 50%, aceasta fiind abrogată. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu se referă expres la acest aspect, ci la întregul punct 7, inclusiv la ultimul alineat, care stabileşte o sancţiune prevăzută de un text abrogat. Or, un text de lege care face trimitere la o norma ce nu mai este în vigoare este şi el, evident, implicit, abrogat. Aceasta nu este însă o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii în timp, a carei rezolvare revine instanţei judecătoreşti sesizate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
- c)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, ridicată de Societatea Comercială "Decoratex" - S.A. din Gheorgheni în Dosarul nr. 1.485/1998 al Judecătoriei Gheorgheni. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 iunie 1999. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta --------