DECIZIE nr. 557 din 16 decembrie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 145 din 17 februarie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Nicoleta Grigorescu - procuror Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Tiberiu Râmniceanu în Dosarul nr. 858/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că autorul excepţiei a cerut completarea dispoziţiilor de lege criticate, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Decizia penală nr. 552/P din 6 august 2004, pronunţată în Dosarul nr. 858/P/2004, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Tiberiu Râmniceanu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin textul de lege criticat se instituie un regim diferenţiat între minorii de 14-16 ani şi minorii de 16-18 ani. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd măsura arestării inculpatului minor ca pe o măsură specială şi, de asemenea, nu prevăd că această măsură poate fi luată dacă o altă măsură preventivă nu este suficientă. Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că neconcordanţa textului art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală cu prevederile instrumentelor juridice internaţionale nu înseamnă că acest text este neconstituţional, întrucât, potrivit art. 20 din Constituţie, au prioritate reglementările internaţionale. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie nici o discriminare între tratamentul aplicat minorului între 14 şi 16 ani şi tratamentul aplicat minorului peste 16 ani, întrucât în funcţie de vârstă se poate aprecia gradul de discernământ al unei persoane, respectiv se pot aprecia consecinţele comiterii unei fapte şi se poate determina pedeapsa aplicabilă. De asemenea, arată că vârsta infractorului minor poate reprezenta un criteriu obiectiv de alegere a unei pedepse penale în locul măsurii educative, dacă minorul se apropie de vârsta majoratului, făcând imposibilă aplicarea măsurii educative. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că inexistenţa discriminării invocate de autorul excepţiei rezultă din primul alineat al art. 160^h din Codul de procedură penală, care prevede că minorul între 14 şi 16 ani poate fi arestat preventiv atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani sau mai mare, şi o altă măsură preventivă nu este suficientă. De asemenea, arată că Legea fundamentală nu conţine dispoziţii diferenţiate pentru minorii între 14 şi 16 ani şi cei între 16 şi 18 ani în ceea ce priveşte măsura arestării preventive. Astfel, prevederile art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală constituie o garanţie a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prin indicarea exactă a cazurilor în care un minor poate fi lipsit de libertate, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale şi cu reglementările internaţionale. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că nu există neconcordanţă între legea internă şi prevederile din instrumentele juridice internaţionale menţionate de autorul excepţiei, potrivit cărora arestarea, deţinerea şi întemniţarea unui copil trebuie să fie conforme cu legea. Astfel, arestarea minorului se realizează în condiţiile legii, în cazul de faţă, potrivit art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, acest text de lege fiind în deplin acord cu dispoziţiile art. 23 alin.
(2)din Constituţie care dispun că arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, introdus prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 159/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004. Textul de lege criticat are următorul conţinut: "Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale pe o durată de cel mult 20 de zile [...]." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin.
(1), art. 20 şi 53 din Constituţia României, precum şi prevederile art. 37 lit. b) din Convenţia cu privire la drepturile copilului şi ale art. 2 teza a doua din Regulile Naţiunilor Unite pentru protecţia minorilor privaţi de libertate, ce au următorul conţinut: - Art. 16 alin.
(1): "
(1)Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."; - Art. 20: "
(1)Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; ... - Art. 53: "
(1)Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." ... În fapt, Marius Tiberiu Râmniceanu şi Andrei Mirea, prin apărători, au declarat la data de 4 august 2004 recurs împotriva Încheierii nr. 496/P din 3 august 2004, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 1.534/2004, prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de aceştia. Ulterior, avocatul inculpatului Marius Tiberiu Râmniceanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală. Prin Decizia penală nr. 552/P din 6 august 2004 Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală admite recursurile formulate, prin apărători, de Marius Tiberiu Râmniceanu şi Andrei Mirea şi dispune punerea în libertate a celor doi şi, prin aceeaşi Decizie penală, sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală. Examinând actul de sesizare Curtea constată că instanţa de judecată, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală, a nesocotit dispoziţiile art. 29 alin.
(4)din Legea nr. 47/1992, conform cărora "sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare", precum şi prevederile alin.
(5)ale aceluiaşi articol, potrivit cărora "pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă". Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, instanţa de judecată trebuia să sesizeze Curtea Constituţională printr-o încheiere, iar nu, aşa cum greşit a procedat, printr-o decizie prin care se soluţionase deja cauza. De asemenea, instanţa avea obligaţia legală de a suspenda judecarea cauzei. În situaţia nerespectării de către Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală a dispoziţiilor art. 29 alin.
(4)şi
(5)din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că nu poate proceda la soluţionarea în fond a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, nefiind legal sesizată. De aceea, sesizarea Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate, fiind făcută cu încălcarea prevederilor procedurale privind sesizarea Curţii Constituţionale, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Tiberiu Râmniceanu în Dosarul nr. 858/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2004. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -------------