DECIZIE nr. 254 din 10 mai 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 538 din 24 iunie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Florentina Baltă - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepţie ridicată de Toader Trifan în Dosarul nr. 1.575/2004 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21 aprilie 2005 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 10 mai
- CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 1 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.575/2004, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepţie ridicată de Toader Trifan. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prin textul de lege criticat legiuitorul a creat o vădită discriminare între cetăţenii care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă în perioada 1950-
- În acest sens apreciază că discriminarea constă în faptul că au fost excluşi de la beneficiile legii cetăţenii români care, în perioada arătată, au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă care nu au aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în speţă, autorul excepţiei efectuând stagiul militar în cadrul detaşamentelor Direcţiei Economice a fostului Minister al Forţelor Armate. Sub acest aspect arată că sfera de cuprindere a dispoziţiilor cu caracter reparatoriu ar trebui să ţină seama de condiţiile concrete de muncă din perioada stagiului militar, iar nu de criterii formale, precum modul de organizare administrativă a fostelor detaşamente de muncă. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat se referă, în mod expres, la subiecte speciale, respectiv numai la cei care au satisfăcut stagiul militar în anumite condiţii nefavorabile, şi anume detaşamentele Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, şi nu la cei care au efectuat anumite activităţi productive sau munci ocazionale/sezoniere în cadrul unităţilor militare ca soldat, ca o practică adiacentă pregătirii militare şi de luptă a soldatului din acea perioadă, cum este cazul autorului excepţiei. Ca atare, instanţa consideră că, prin adoptarea acestei reglementări, nu se creează nici un privilegiu sau nici o discriminare, fiind vorba despre un act reparatoriu material şi moral faţă de cei care au fost obligaţi la muncă forţată şi nu la satisfacerea stagiului militar, prin pregătire pentru apărarea patriei. Totodată, instanţa reţine că argumentele invocate de autorul excepţiei reprezintă, de fapt, o propunere legislativă, de lege ferenda. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, în exclusivitate acelei categorii de persoane care, în perioada 1950-1961, a efectuat stagiul militar prin munca prestată în cadrul detaşamentelor de muncă ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii. Aşa fiind, având în vedere principiile proprii de organizare a Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, criteriile de selectare şi condiţiile în care s-a efectuat stagiul militar în cadrul respectivei instituţii, legiuitorul a considerat că doar aceste persoane sunt îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002, ceea ce nu contravine însă prevederilor constituţionale ale art. 16 alin.
(1). În susţinerea punctului său de vedere, Guvernul invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 160/2004. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 213/2004, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 faţă de art. 16 alin.
(1)Constituţie. De altfel, stabilirea categoriei de persoane care beneficiază de prevederile legale, precum şi a drepturilor acordate acestora nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci o opţiune a legiuitorului. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 6 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: "Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961." În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege autorul excepţiei invocă prevederile art. 16 alin.
(1)din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 16 alin.
(1)din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic, indiferent de situaţiile diferite în care se găsesc subiecţii de drept. Aşa fiind şi întrucât situaţia juridică a persoanelor, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961, a fost esenţial diferită de aceea a altor categorii de persoane care au prestat muncă forţată în cadrul altor structuri organizate, în aceeaşi perioadă, recunoaşterea unor drepturi doar pentru cei din prima categorie, cu titlu reparatoriu, nu constituie o discriminare, ci un tratament juridic diferenţiat impus şi justificat obiectiv de situaţiile diferite în care s-au aflat beneficiarii. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. Astfel, prin Decizia nr. 213 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 9 iunie 2004, a statuat că, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu privire la încălcarea art. 16 alin.
(1)din Constituţie nu este întemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, excepţie ridicată de Toader Trifan în Dosarul nr. 1.575/2004 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2005. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -------