DECIZIA nr. 83 din 27 februarie 2018

(2), art. 53 alin.

(2), art. 486 alin.

(1)și art. 489 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 555 din 3 iulie 2018 Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin.

(2), art. 53 alin.

(2), art. 486 alin.

(1)și art. 489 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Sfîrăială în Dosarul nr. 3.197/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.310D/

1. ...
2. La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită. ...
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că, din motivele arătate de autoarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că invocă, în realitate, o pretinsă încălcare a normelor de procedură, fiind, de fapt, nemulțumită de modul în care magistratul-asistent a întocmit referatul asupra admisibilității în principiu a recursului. Or aceste aspecte exced controlului de constituționalitate exercitat de Curte. ... CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 15 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.197/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin.

(2), art. 53 alin.

(2), art. 486 alin.

(1)și art. 489 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Sfîrăială într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de abținere a unui judecător. ... 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 43 alin.

(2)din cod sunt neconstituționale, întrucât dau posibilitatea respingerii declarațiilor unilaterale de abținere, care ar trebui să fie, în opinia sa, irevocabile. Or, prin posibilitatea respingerii acestor declarații, judecătorul incompatibil va fi obligat să judece în continuare cauza, apărând astfel o îndoială cu privire la imparțialitatea sa. Mai departe, susține că o declarație de abținere presupune că există un motiv de incompatibilitate circumscris dispozițiilor art. 42 alin.

(1)pct.13 din cod, care privesc situația în care există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului. În ceea ce privește imparțialitatea judecătorului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în jurisprudența sa, că trebuie să se stabilească dacă au existat elemente de fapt verificabile, apte de a ridica dubii cu privire la imparțialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal și că, din acest punct de vedere, chiar și aparențele pot fi importante. În consecință, orice judecător cu privire la care există un motiv legitim care să îndreptățească temerea că ar putea să nu fie imparțial trebuie să se retragă de la judecata cauzei. ... 6. În continuare, referitor la dispozițiile art. 53 alin.

(2)din Codul de procedură civilă, se arată că acestea sunt neconstituționale, deoarece este de neconceput ca încheierea de respingere a declarației de abținere să nu aibă cale de atac, cu atât mai mult cu cât încheierea de respingere a cererii de recuzare are cale de atac. Prin urmare, această construcție a legiuitorului este șubredă și naște dubii în mod real, contravenind dreptului la un proces echitabil. Totodată, se arată că sintagma „în condițiile legii“ din cuprinsul art. 129 din Constituție trebuie înțeleasă în mod corect, în sensul că stabilesc doar modalitatea procedurală de realizare a dreptului la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, iar nu în sensul că legiuitorul ar putea elimina orice cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. ... 7. În ceea ce privește dispozițiile art. 486 alin.

(1)din Codul de procedură civilă, se apreciază că acestea sunt neconstituționale din cauza formalismului excesiv, iar, referitor la dispozițiile art. 489 din cod, arată că sunt neconstituționale, întrucât permit anularea unui recurs în condițiile în care hotărârea nu a fost niciodată comunicată, iar termenul de recurs curge de la comunicare. ...

1. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază, în esență, că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci se invocă, în realitate, o pretinsă încălcare a normelor de procedură, aspect care se tranșează pe plan procesual, dar nu prezintă valențe de neconstituționalitate. ...
2. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. ...

1. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. ...
2. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, apare ca fiind inadmisibilă. ...
3. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. ... CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
4. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit.d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, ... 14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 43 alin.

(2), art. 53 alin.

(2), art. 486 alin.

(1)și art. 489 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: – Art. 43 alin.

(2): „Judecătorul care știe că există un motiv de incompatibilitate în privința sa este obligat să se abțină de la judecarea pricinii.“; ... – Art. 53 alin.

(2): „Încheierea prin care s-a încuviințat sau sa respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea, precum și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin.

(3)nu sunt supuse niciunei căi de atac.“; ... – Art. 486:

(1)Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

1. a)numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; ...
2. b)numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; ...
3. c)indicarea hotărârii care se atacă; ...
4. d)motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; ...
5. e)semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin.

(2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.“; ... ... – Art. 489:

(1)Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin.

(3).

(2)Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

(3)Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică.“ ... ... 15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin.

(3), astfel cum se interpretează, potrivit art. 20 din Constituție, și prin prisma dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și art. 124 alin.

(3)potrivit cărora „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.“ ... 16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, în ceea ce privește dispozițiile art. 43 alin.

(2)din Codul de procedură civilă, că acestea reglementează cu privire la obligația judecătorului de a se abține de la judecarea unei pricini atunci când știe că există un motiv de incompatibilitate în privința sa, reprezentând un incident procedural a cărui invocare și soluționare este menită să garanteze stabilirea adevărului și asigurarea unei judecăți imparțiale și echitabile în toate cauzele, în scopul respectării condiției de imparțialitate prevăzute de art. 124 din Constituție. ...

1. Autoarea excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile legale menționate din perspectiva faptului că, odată ce un judecător se consideră incompatibil și se abține de la judecarea cauzei, fiind o manifestare unilaterală de voință, aceasta nu mai poate fi supusă controlului judecătoresc, dând posibilitatea altui judecător să stabilească în sens contrar. ...
2. Prin urmare, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate, deși cuprinde cele trei elemente intrinseci ale sale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012), respectiv indicarea textului legal contestat, textul de referință pretins încălcat (art. 1, art. 20 și art. 21 din Constituție), precum și motivarea autorului excepției, acest din urmă element, în sine, nu are nicio legătură cu textul criticat, referindu-se la procedura de soluționare a cererii de abținere, în timp ce textul legal criticat se referă la o obligație a judecătorului. Totodată, textele de referință invocate sunt cu titlu general, nefiind suficient de precise și clare, astfel încât să poată fi reținută, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate. ...
3. Având în vedere cele de mai sus, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin.

(2)din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă, ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin.

(2)din Legea nr. 47/

1. ...
2. În continuare, în ceea ce privește dispozițiile art. 53 alin.

(2)din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea sunt criticate din perspectiva faptului că, spre deosebire de încheierea prin care se soluționează cererea de recuzare, încheierea prin care se soluționează cererea de abținere este lipsită de o cale de atac. ... 21. Referitor la această critică, Curtea reține că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare și abținere reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Dispozițiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin.

(2)din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului. Așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, Curtea reține că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale în considerarea unor situații speciale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 914 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008). ...

1. Având în vedere că declarația de abținere nu este o acțiune de sine stătătoare care să vizeze realizarea sau recunoașterea unui drept al părților, ci un incident procedural în cadrul litigiului în curs de judecată, formularea sa are drept scop tocmai asigurarea condițiilor necesare desfășurării cu imparțialitate a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, ca și aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac. Totodată, este de competența instanței de judecată de a se pronunța asupra acestui incident procedural, iar faptul că regula procesual civilă potrivit căreia încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea nu este supusă niciunei căi de atac, nu poate avea ca efect nici încălcarea principiului unicității și imparțialității justiției. Mai mult, cererea de recuzare este formulată de părțile din proces, iar declarația de abținere este formulată de chiar judecătorul cauzei, care apreciază că s-ar afla într-un caz de incompatibilitate prevăzut de lege, instanța de judecată fiind cea care rezolvă aceste incidente procedurale. ...
2. Curtea reține că prevederile legale criticate nu contravin nici art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acesta se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu. ...
3. Referitor la art. 486 alin.

(1)din Codul de procedură civilă, care stabilește mențiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, se susține că acestea sunt neconstituționale din cauza formalismului excesiv, sancționat de Curte sub imperiul Codului de procedură civilă din

1. Mai arată că excepția de neconstituționalitate este invocată, întrucât aceste dispoziții sunt menționate în raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. ...
2. Curtea reține că sub vechea reglementare procesual civilă a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302^1 alin.

(1)lit.a) din Codul de procedură civilă din 1865 și a constatat că dispozițiile legale sunt neconstituționale în ceea ce privește sancționarea cu nulitatea absolută a omisiunii de a preciza în cuprinsul cererii de recurs „numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar“, precum și - dacă recurentul locuiește în străinătate - „domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). ... 26. În raport cu vechea reglementare care prevedea că „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: […]“ în noul Cod de procedură civilă, la art. 486 alin.

(1), sunt enumerate doar mențiunile care trebuie cuprinse în cererea de recurs, fără a se mai reglementa sancțiunea nulității, care se regăsește la alin.

(2)al art. 486 doar în privința unora dintre elementele enumerate la primul alineat, respectiv cele prevăzute la lit.a), c)-e) ale alin.

(1). ... 27. Așadar, art. 486 alin.

(1)din Codul de procedură civilă, prin faptul că stabilește doar mențiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, nu poate conține, în sine, un viciu de neconstituționalitate prin prisma criticilor autoarei excepției de neconstituționalitate, drept pentru care acestea sunt neîntemeiate. ... 28. În ceea ce privește dispozițiile art. 489 din Codul de procedură civilă care reglementează sancțiunea nemotivării recursului, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate le critică din perspectiva faptului că permit anularea recursului în condițiile în care hotărârea nu a fost niciodată comunicată, ipoteză în care instanța de recurs trebuia să facă aplicarea art. 487 alin.

(1)teza a doua raportat la art. 470 alin.

(5)din Codul de procedură civilă, cu alte cuvinte se critică modul de stabilire a termenului de recurs. ...

1. Or, prin reglementarea instituției nulității, ca sancțiune procedurală aplicabilă titularului unei cereri de recurs care nu a fost motivată cu respectarea cerințelor impuse de lege, nu este încălcat accesul liber la justiție și nici dreptul la un recurs efectiv. De altfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 741 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 19 aprilie 2018, a statuat că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești, în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări. Este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție care rezultă din dispozițiile art. 126 și ale art. 129 din Constituție. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, iar principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și în modalitățile instituite de lege. ...
2. Celelalte aspecte învederate de autoarea excepției de neconstituționalitate reprezintă chestiuni de fapt care aparțin competenței instanțelor judecătorești de interpretare și aplicare a legii. ...
3. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin.

(4)din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin.

(2)din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Sfîrăială în Dosarul nr. 3.197/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă. ... 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 53 alin.

(2), art. 486 alin.

(1)și art. 489 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. ... Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2018. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----