STRATEGIE NAŢIONALĂ din 5 august 2004 pentru eliminarea tulburărilor prin deficit de iod prin iodarea universală a sării destinate consumului uman direct şi fabricării pâinii (2004-2012) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 24 august 2004 Introducere Carenţa de iod este singura şi cea mai cunoscută cauză a retardului mintal şi a deteriorării funcţiilor cerebrale ce poate fi prevenită. Carenţa de iod determină apariţia guşii şi scăderea producerii hormonilor vitali pentru creştere şi dezvoltare. Creşterea copiilor este încetinită, ei devin apatici, cu deficit mental, cu alterarea capacităţii de mişcare, alterarea vorbirii şi a auzului. La gravide carenţa de iod produce disgravidie, naştere prematură, avort sau naşterea unor copii cu retard mintal ori intelect la limită. Studii recente efectuate în Asia pe loturi mari de populaţie au demonstrat că deficitul de iod la gravidă este o cauză a naşterii unor copii cu greutate mică. Lista de abrevieri IUS - iodarea universală a sării CNETDI - Comitetul Naţional pentru Eliminarea Tulburărilor prin Deficit de Iod OMS - Organizaţia Mondială a Sănătăţii UNICEF - Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii MS - Ministerul Sănătăţii IOMC - Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului SALROM - Societatea Română de Producţie şi Comercializare a Sării MEC - Ministerul Educaţiei şi Cercetării TDI - tulburări prin deficit de iod IEC - informare, educare, comunicare PSI - Fundaţia "Population Services International" - România UNDP - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ICCIDD - Comisia internaţională de control al tulburărilor prin deficit de iod ARGUMENT PENTRU DEZVOLTAREA PREZENTEI STRATEGII Tulburările induse de lipsa de iod Statisticile mondiale arată că: ● 1,6 miliarde de oameni sunt expuşi riscului de a fi afectaţi de carenţa de iod din alimentaţie; ● tulburările prin carenţă de iod afectează 50 milioane de copii; ● în fiecare an se nasc în lume 100.000 de copii cu cretinism. Deficitul de iod antrenează modificări diferite în funcţie de vârsta la care se manifestă. În funcţie de deficitul de iod şi/sau de hormoni tiroidieni pot apărea: ● avort sau naştere prematură; ● mortalitate perinatală şi infantilă crescută; ● anomalii congenitale; ● cretinism cu leziuni neurologice (deficit mental, surdomutitate, strabism) sau mixedematoase; ● la copil, hipotiroidismul juvenil cu dezvoltare mentală şi fizică deficitare; ● la adult, guşa (cu complicaţiile sale) şi tulburări ale fertilităţii. Nutriţia necorespunzătoare cu iod pe durata gestaţiei reduce densitatea reţelei de interconexiuni care se formează între celulele creierului în curs de dezvoltare al fătului, limitând astfel pe viaţă capacitatea intelectuală a individului. La nivelul populaţiei consecinţa s-a dovedit a fi un coeficient de inteligenţă mai scăzut cu 10-15%. O stare nutriţională cu iod corespunzătoare în primele 16-18 săptămâni de sarcină este esenţială pentru eliminarea TDI. Susceptibilitatea creierului fetal în curs de dezvoltare la leziuni cauzate de lipsa de iod şi faptul că femeile gravide sunt pe locul 2 (după femeile în perioada de lactaţie) în privinţa necesarului de iod înseamnă că pentru a asigura o protecţie optimă a fătului în dezvoltare faţă de aportul scăzut de iod eforturile de monitorizare ar trebui să se concentreze asupra gravidelor. În România tulburările prin deficit de iod nu mai constituie o caracteristică regională, a zonelor considerate endemice, ci este o problemă de sănătate publică la nivel naţional. Potrivit datelor existente, frecvenţa tulburărilor prin deficit de iod încadrează România în categoria ţărilor cu deficit mediu spre moderat, cu excepţia a 3 zone care prezintă deficit sever. La Congresul Societăţii Române de Endocrinologie în septembrie 2000 se raporta că: "...valorile iodului urinar se situează sub nivelul normal recomandat de OMS/UNICEF/ICCIDD în 21 dintre cele 27 de judeţe aflate în studiu. La femeile gravide, valorile iodului urinar au fost îngrijorător de scăzute." În baza datelor furnizate de studii ale OMS, ale Institutului de Endocrinologie "C.I. Parhon", precum şi studii efectuate de IOMC se poate spune că: ● deficitul de iod este larg răspândit în România, depăşind cu mult limita zonelor considerate endemice, practic toată populaţia ţării fiind la risc; ● aproximativ 20% din numărul de copii prezintă deficit de iod, cu o prevalenţă a tulburărilor prin deficit de iod mai mare în mediul rural; ● peste 35% din populaţie prezintă forme vizibile de afectare tiroidiană (guşă). Aportul scăzut de iod la femeile gravide din România înseamnă că fiecare generaţie de nou-născuţi suferă într-o oarecare măsură de deficienţe cerebrale cauzate de carenţa de iod, ceea ce va limita în viitor capacitatea lor de învăţare şi productivitatea, afectând astfel dezvoltarea socioeconomică viitoare a ţării. Diagnosticarea şi tratamentul patologiilor tiroidiene induse de carenţa de iod constituie şi o povară inutilă pentru serviciile de asistenţă medicală naţionale. Rezultatele cercetărilor de piaţă referitor la consumul de sare iodată - 2002 Organismul uman are nevoie de cantităţi foarte mici de iod (200 micrograme pe zi), dar aportul trebuie să fie continuu. La nivelul întregii populaţii acest lucru se poate realiza prin adăugarea de iod în sare. Sarea este vehiculul ideal pentru aportul de iod deoarece este unul dintre puţinele alimente care sunt consumate aproape universal şi în cantităţi egale de toţi oamenii, indiferent de starea economică, iar procedeul de iodare este relativ simplu din punct de vedere tehnic. Cercetările desfăşurate la nivel naţional în anul 2002 au demonstrat că sarea neiodată este prezentă încă pe scară largă în gospodăriile din România: 31% din gospodăriile din mediul urban şi 37% din gospodăriile din mediul rural folosesc exclusiv acest tip de sare. Există diferenţe între regiunile ţării, dar chiar şi acolo unde sarea iodată este folosită pe scară mai largă sarea neiodată este încă folosită, uneori în paralel cu sarea iodată. Gospodăriile unde se foloseşte exclusiv sare iodată reprezintă 56% în mediul urban şi 53% în mediul rural. Procentul cel mai mare de folosire exclusivă a sării iodate se întâlneşte în Bucureşti - 71%. Sarea folosită pentru consumul animal este în cea mai mare parte neiodată. Acelaşi studiu a reliefat o serie de aspecte care au stat la baza elaborării strategiei campaniei de promovare a consumului de sare iodată: ● Nu este preferată o anume marcă de sare şi nu există notorietate legată de fabricant. ● Nu sunt cunoscute beneficiile consumului de sare iodată şi nici modalitatea corectă de folosire a sării iodate (adăugare la sfârşitul preparării hranei pentru a nu fi expusă temperaturilor mari care favorizează evaporarea iodului). ● Nu sunt percepute diferenţe de gust între sarea iodată şi cea neiodată. ● Preţul este doar în mică măsură o barieră pentru consumul de sare iodată (ceva mai scumpă). ● Numai 16% dintre persoane se informează dacă sarea este iodată sau neiodată la cumpărare. ● Sarea iodată nu este disponibilă peste tot, în mediul rural doar 66% din locurile de comercializare dispunând de sare iodată, iar în mediul urban doar 78%. ● Majoritatea sării comercializate pentru populaţie (97%) este de producţie indigenă. Principii directoare Principiile care stau la baza elaborării strategiei eliminării TDI sunt următoarele: 1. TDI reprezintă o prioritate de sănătate publică nu numai ca o cauză principală de morbiditate în rândul copiilor şi adulţilor, dar şi prin consecinţele sale socioeconomice pe termen lung. 2. Abordarea exclusiv medicală a acestei probleme nu îşi dovedeşte eficienţa, fiind necesară o abordare integrată şi intersectorială a tuturor instituţiilor implicate în eliminarea TDI folosindu-se metoda iodării universale a sării, fapt dovedit de experienţa internaţională. 3. Aportul insuficient de iod prin alimentaţie încă din perioada copilăriei generează apariţia de tulburări care devin cu timpul ireversibile şi care necesită tratament. Completarea iodului prin alimentaţie cu cantitatea necesară unei dezvoltări normale a organismului reprezintă una dintre priorităţile MS. 4. Această strategie urmează principiile şi recomandările OMS şi este în concordanţă cu Strategia Ministerului Sănătăţii în domeniul sănătăţii publice, precum şi cu acţiunile derulate până acum în acest domeniu. 5. Statul român garantează dreptul la sănătate al tuturor cetăţenilor săi, precum şi accesul universal şi echitabil la serviciile de sănătate. Serviciile furnizate persoanelor care înregistrează acest gen de tulburări trebuie să fie echitabile şi adaptate nevoilor populaţiei şi nu se pot realiza decât cu sprijinul efectiv al medicului de familie. O atenţie importantă trebuie acordată copiilor deoarece completarea iodului din alimentaţie încă din copilărie garantează o dezvoltare normală a viitorului adult. Scopul strategiei Scopul prezentei strategii este de a asigura eliminarea TDI în România. Asigurarea durabilă a eliminării TDI implică: ● menţinerea constantă a cererii de eliminare a pericolelor produse de deficitul de iod; ● asigurarea unei calităţi adecvate, disponibilităţii şi accesibilităţii sării iodate; ● informarea largă şi adecvată a tuturor straturilor şi segmentelor societăţii privind importanţa iodului alimentar pentru dezvoltarea şi funcţionarea optimă a creierului. Durata: 2004-2012 Direcţii strategice de acţiune Ţinând cont de toate aceste considerente, se selectează o serie de acţiuni strategice prioritare pentru prevenirea şi controlul TDI: 1. Iodarea universală a sării pentru consumul uman şi animal ca principală acţiune de lungă durată 2. Intervenţii pe termen scurt şi în situaţii speciale (zone endemice cu deficit sever, gravide, patologie) 3. Monitorizarea calităţii sării iodate pe toată distanţa de la producător la consumator 4. Monitorizarea deficitului de iod la nivelul populaţiei generale 5. Elaborarea unei strategii de comunicare pentru:
- a)educarea populaţiei privind importanţa consumului de sare iodată şi folosirea corectă a acesteia; ...
- b)conştientizarea profesioniştilor (cadre didactice, medici, asistente medicale, asistente medicale comunitare, asistenţi sociali, profesionişti din mass-media şi din industria alimentară) privind comunicarea către populaţie a mesajelor-cheie referitoare la importanţa consumului de sare iodată; ...
- c)conştientizarea importatorilor, distribuitorilor şi comercianţilor în vederea comercializării produselor realizate cu sare iodată în conformitate cu legea în vigoare. ... Rezultate aşteptate Indicatori de structură 1. Înfiinţarea CNETDI 2. Întâlnirea membrilor CNETDI cel puţin o dată pe trimestru 3. Toate programele de învăţământ la nivelul claselor I-XII, în domeniul educaţiei pentru sănătate, vor avea în fiecare modul câte o temă privind importanţa consumului de iod pentru organism. 4. Înfiinţarea de laboratoare de referinţă pentru determinarea ioduriilor 5. Înfiinţarea laboratorului de referinţă pentru monitorizarea calităţii sării iodate 6. Un sistem de monitorizare a calităţii sării iodate coordonat de reţeaua de institute de sănătate publică Indicatori de proces 1. Adoptarea unui sigiliu naţional al sării iodate 2. Nivelul de iod din sarea destinată consumului uman direct conform legislaţiei în vigoare 3. Pe termen lung (până în 2012), în funcţie de rezultatele evaluării statusului populaţiei privind deficitul de iod, iodarea sării pentru consum animal Indicatori de rezultat 1. Numărul de cazuri de hipotiroidie tranzitorie la nou-născut 2. Incidenţa guşii, mai ales în rândul copiilor 3. Numărul de cazuri de gravide cu excreţie urinară de iod sub standardele OMS 4. Numărul de cazuri de copii de vârstă şcolară cu excreţie urinară de iod sub standardele OMS 5. Producţia de sare iodată pentru consum intern, consum uman direct, consum animal şi industria alimentară 6. Dinamica consumului de sare iodată 7. Procentul de gospodării care consumă numai sare iodată 8. Procentul de persoane care recunosc cel puţin două dintre beneficiile consumului de sare iodată pentru sănătate Obiective generale Atât obiectivele generale, cât şi cele specifice reprezintă o parte foarte importantă în punerea în practică a strategiei de eliminare a TDI. Ca obiective generale pot fi enumerate: 1. reducerea incidenţei TDI şi asigurarea unei dezvoltări normale a organismului uman; 2. realizarea iodării sării în conformitate cu reglementările în vigoare, atât cea pentru uz uman, cât şi cea pentru uz animal, ca vehicul esenţial pentru administrarea de iod; 3. asigurarea pe piaţă a unei producţii suficiente de sare iodată; 4. dezvoltarea şi îmbunătăţirea sistemului naţional de supraveghere şi monitorizare a producţiei şi consumului de sare iodată; 5. asigurarea unor politici de sănătate şi a unui cadru de reglementare capabil să răspundă sectorial şi multisectorial domeniului eliminării TDI; 6. dezvoltarea la nivel naţional a sistemului de depistare precoce şi monitorizare a TDI. Obiective specifice Un obiectiv specific este eliminarea incidenţei TDI până în anul 2012. Pentru realizarea acestui obiectiv specific este necesar un set de acţiuni: 1. determinarea şi documentarea detaliată a rolurilor şi responsabilităţilor partenerilor, a graficelor de lucru, a datelor limită de realizare a acţiunilor, a resurselor necesare şi alocarea de fonduri; 2. prezentarea şi acceptarea planului de acţiune la nivelul persoanelor cu putere de decizie; 3. înfiinţarea Comitetului Naţional pentru Eliminarea Tulburărilor prin Deficit de Iod (CNETDI); 4. realizarea sistematică de activităţi susţinute de comunicare pentru schimbarea de comportamente care se adresează populaţiei generale, utilizând canale diferite (mass-media, medicul de familie, cabinetul de întreprindere, medicul endocrinolog, medicul şcolar, asistenţi medicali comunitari etc.). Campaniile vor informa populaţia despre beneficiul consumului de sare iodată, despre tulburările generate de lipsa iodului din organism, despre modul cum se poate procura sare neiodată pentru persoanele alergice la iod sau care suferă de afecţiuni ce interzic consumul de iod. Aceste activităţi se adresează în aceeaşi măsură producătorilor şi comercianţilor de sare şi de produse alimentare care conţin sare; 5. generalizarea ofertei de sare iodată de masă şi pentru fabricarea pâinii, precum şi eliminarea importurilor de sare de masă la parametrii necorespunzători din punct de vedere calitativ, în conformitate cu legislaţia în vigoare; 6. întărirea reţelei de promovare a sănătăţii în scopul derulării de activităţi specifice la nivel local care să acopere întregul teritoriu rural al judeţelor; 7. dezvoltarea şi susţinerea activităţii de control al stării de sănătate a populaţiei din punct de vedere al tulburărilor generate de deficitul de iod, în special în zonele tradiţionale guşogene; 8. instruirea medicilor de familie în domeniul suplimentării necesarului de iod pentru copii, femei gravide şi femei care alăptează; 9. dezvoltarea şi acreditarea a două laboratoare de referinţă în domeniu; 10. creşterea capacităţii tehnice şi profesionale atât la nivel guvernamental, cât şi neguvernamental pentru realizarea de studii în populaţia generală, care să ilustreze periodic tabloul general al TDI; 11. dezvoltarea unui mecanism optim de comunicare între părţile implicate în acţiunile de eliminare a TDI (MS, Ministerul Economiei şi Comerţului, MEC, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Autoritatea Naţională a Vămilor, UNICEF, Asociaţia Medicilor de Familie din România, PSI, Fundaţia "World Vision"- România, Fundaţia "Kiwanis" - România, Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, Institutul de Chimie Alimentară, Agenţia Naţională Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Societatea Naţională a Sării - S.A., Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie, OMS, Patronatul Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase). Obiective operaţionale şi activităţi ● Campanii de comunicare în vederea schimbării comportamentelor ● Monitorizare, evaluare şi cercetare (dezvoltarea sau întărirea facilităţilor de laborator existente pentru analiza iodului din sare, precum şi a ioduriilor etc., cu crearea a două laboratoare naţionale de referinţă pentru monitorizarea ioduriilor şi a unui laborator pentru monitorizarea calităţii sării iodate ● Stabilirea unui sistem eficient de monitorizare şi evaluare este un element-cheie în eliminarea deficitului de iod. Un astfel de sistem permite identificarea grupurilor expuse riscului şi monitorizarea progresului în timp. Pentru a stabili un sistem eficient de supraveghere nutriţională trebuie definite grupurile-ţintă, indicatorii după care se va urmări statusul deficitului de iod şi strategiile prin care supravegherea va fi organizată şi coordonată. Parametrii care vor fi monitorizaţi se împart în două categorii: ● Parametri care măsoară efortul logistic al programului:
- a)producţia de sare iodată (calitativ şi cantitativ); ...
- b)importul de sare; ...
- c)distribuirea universală a sării iodate; ...
- d)pierderile de iod datorate factorilor climatici; ...
- e)practici de gătit şi depozitare a sării în gospodărie; ...
- f)preferinţa consumatorilor pentru sarea iodată; ...
- g)eliminarea de la comercializare a sării neiodate de masă şi pentru fabricarea pâinii, în conformitate cu legislaţia în vigoare. ... ● Parametri care măsoară impactul asupra sănătăţii:
- a)diminuarea vizibilă a guşii pentru cazurile cunoscute; ...
- b)reducerea ratei de prevalenţă a guşii faţă de studiul naţional de referinţă; ...
- c)îmbunătăţirea ratelor de excreţie urinară a iodului la copii de vârstă şcolară şi gravide; ...
- d)îmbunătăţirea nivelurilor hormonale sanguine; ...
- e)ameliorarea nivelului de conştientizare a publicului şi schimbări în atitudinea şi comportamentul consumatorilor, importatorilor, producătorilor şi comercianţilor; ...
- f)îmbunătăţirea stării de sănătate raportate de cercetători şi percepute de populaţie. ... Grupurile-ţintă pentru supraveghere sunt sugarii, preşcolarii, şcolarii (gimnaziu) şi femeile de vârstă fertilă. Definirea grupurilor-ţintă ţine seama atât de nevoia, cât şi de abilitatea relativă a populaţiei de a răspunde intervenţiei. Selectarea grupurilor-ţintă se va face pe următoarele principii: ● Nivelul de risc sau vulnerabilitatea ● Accesibilitatea pentru evaluare şi monitorizare ● Gradul de reprezentativitate (abilitatea de a extinde concluziile măsurătorilor în grupurile-ţintă asupra populaţiei generale) ● Potenţialul ca grupurile respective să fie incluse într-un program complex de supraveghere nutriţională (de pildă, gravidele şi copiii pot fi incluşi în Programul naţional de supraveghere nutriţională) Referitor la acest ultim aspect CNETDI va recomanda MS dezvoltarea unui sistem coordonat de colectare a datelor privind statusul nutriţional şi deficitul unor microelemente. Unul dintre motive este că grupurile-ţintă se suprapun în multe cazuri şi astfel supravegherea poate fi îndreptată integrat asupra aceloraşi grupuri. În plus, elaborarea unui sistem de supraveghere care utilizează o singură investiţie de resurse financiare şi de personal pentru a culege date referitoare la mai mulţi micronutrienţi este mult mai eficientă din punct de vedere al costurilor comparativ cu iniţierea de activităţi separate pentru fiecare micronutrient. Stabilirea unui sistem eficient de supraveghere nutriţională poate lua câţiva ani şi de aceea sunt necesare mai multe direcţii de acţiune complementare:
- a)elaborarea unei metodologii de supraveghere a TDI; ...
- b)elaborarea unui sistem modular de supraveghere, care ulterior va putea fi cu uşurinţă inclus în sistemul unic de supraveghere nutriţională; ...
- c)colaborarea cu instituţiile interesate pentru dezvoltarea sistemului unic de supraveghere nutriţională. ... Elaborarea unui sistem unic de supraveghere nutriţională, eficient pentru elaborarea şi ajustarea programelor naţionale, necesită sprijinul cercetării aplicate care să includă dezvoltarea unor indicatori noi ce pot oferi informaţii specifice despre statusul micronutrienţilor, testarea în teren a metodelor de cercetare pentru a le evalua performanţa, rafinarea tehnicilor de măsurare a indicatorilor biochimici şi evaluarea deficitelor multiple de micronutrienţi. ● Dezvoltarea capacităţii instituţionale prin dezvoltarea resurselor umane (instruire de personal), colaborare intersectorială, elaborarea şi administrarea de programe pentru sectorul sanitar, producători, importatori, comercianţi şi lucrători din industria alimentară Dezvoltarea capacităţii instituţionale va fi obiectul planurilor naţionale de acţiune. ● Realizarea de: - strategii şi planuri de intervenţie; - monitorizare şi evaluare; - cercetare; - cooperare intersectorială. Rolul CNETDI MS, în parteneriat cu UNICEF, îşi asumă responsabilitatea pentru iniţierea, coordonarea şi monitorizarea implementării prezentei strategii. Eradicarea TDI este o activitate multisectorială şi necesită implicarea şi angajamentul mai multor instituţii şi persoane. Ca urmare, MS a sprijinit crearea şi susţine activitatea CNETDI. Acesta va colabora cu următoarele instituţii, al căror sprijin este solicitat pentru îndeplinirea diferitelor funcţii necesare implementării prezentei strategii. La înfiinţarea CNETDI, acesta va avea următoarele sarcini care vor fi revizuite periodic: 1. eliminarea din comerţ a sării neiodate pentru consum uman direct şi pentru fabricarea pâinii în conformitate cu legislaţia în vigoare; 2. atingerea unui nivel optim de iod în nutriţie prin iodarea sării pentru consum uman direct şi pentru producerea pâinii; 3. elaborarea de norme şi proceduri care să asigure în timp o nutriţie adecvată cu iod la nivel naţional; 4. supravegherea capacităţii de a îndeplini obiectivele planurilor naţionale, documentarea rezultatelor şi diseminarea lor la nivel naţional; 5. menţinerea unui sistem de educaţie continuă atât în şcoală, cât şi a publicului larg pentru a asigura cunoaşterea şi înţelegerea adecvată a nevoilor de iod şi a resurselor acestuia în dietă; 6. menţinerea contractului cu Reţeaua Internaţională a Nutriţiei cu Iod. Pentru a rezolva aceste sarcini CNETDI va acţiona în 3 direcţii: 1. asigurarea calităţii produsului; 2. asigurarea calităţii procesului naţional care asigură eforturile constante de IUS şi nutriţie adecvată cu iod; 3. asigurarea progresului în nutriţia umană. Calitatea produsului Calitatea produsului se va asigura prin respectarea de către toţi producătorii a reglementărilor privind calitatea produselor, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Aceste reglementări au fost alese astfel încât să corespundă criteriilor de sănătate publică şi să poată fi respectate de către toţi producătorii. În prezent în România se folosesc recomandări în conformitate cu Codex Alimentarius. Reglementările pot fi modificate ca urmare a rezultatelor monitorizării continue a nivelului de iod din sarea destinată consumului uman direct şi fabricării pâinii, precum şi a nivelului de nutriţie cu iod în rândul populaţiei. Pentru asigurarea aportului adecvat de sare iodată în gospodărie este necesară şi implicarea reprezentanţilor industriei alimentare. Calitatea procesului Se vor elabora indicatori care să măsoare eforturile politice, economice, din domeniul infrastructurii, dezvoltarea resurselor umane, comunicare, nevoia de asistenţă tehnică, responsabilitatea publică şi elemente de nutriţie publică. O evaluare globală a calităţii procesului de asigurare a iodării universale a sării (IUS) se poate realiza analizându-se totalitatea elementelor anterior amintite, suficienţa şi stabilitatea prezenţei lor la nivel naţional. Aceste sarcini vor fi îndeplinite prin următoarele activităţi: 1. un studiu iniţial şi evaluări ulterioare ale tulburărilor prin deficit de iod; 2. analiza situaţiei producţiei, importului şi distribuţiei sării iodate; 3. implementarea programului de iodare a sării pentru consumul uman direct şi fabricarea pâinii, supravegherea şi monitorizarea acestuia; 4. dezvoltarea şi implementarea strategiilor alternative (administrarea tabletelor cu iod, producerea uleiului iodat); 5. comandarea şi avizarea materialelor de informare, educare, comunicare pentru a promova programul la toate nivelurile; 6. desemnarea şi echiparea a 3 laboratoare naţionale de referinţă şi a altor elemente de infrastructură necesare programului de supraveghere; 7. instruirea cadrelor medicale, lucrătorilor din industria sării şi a profesorilor care predau educaţia pentru sănătate, precum şi informarea distribuitorilor; 8. evaluarea periodică a prezentei strategii şi aducerea la zi a programului naţional ce derivă din aceasta în conformitate cu schimbările produse şi pentru creşterea eficienţei; 9. documentarea şi diseminarea informaţiilor referitoare la progresele implementării strategiei. Comitetul se va întâlni trimestrial sau ori de câte ori va fi nevoie pentru a revizui componentele prezentei strategii şi ale Planului naţional de acţiune şi pentru a face recomandări privind implementarea. Comitetul va avea un secretar executiv, desemnat de Direcţia generală sănătate publică şi inspecţia sanitară de stat, care va urmări punerea în aplicare a activităţilor recomandate de Comitet referitoare la: ● dezvoltarea resurselor umane - instruire; ● colaborarea intersectorială (mecanisme consultative naţionale); ● elaborarea şi administrarea programelor. Resurse financiare Sunt asigurate din bugetul MS prin programele naţionale de sănătate publică. O contribuţie financiară substanţială o au reprezentanţele din România ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, în principal UNICEF, prin susţinerea programelor în domeniu, atât a celor desfăşurate de organizaţiile guvernamentale, cât şi de cele neguvernamentale. -----------