DECIZIE nr. 72 din 18 februarie 2003

(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 180 din 21 martie 2003 Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Şerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Florentina Balta - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin.

(2)din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu şi Mihai Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 2.872/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei Gabriela Ionescu, personal şi asistată de avocat, precum şi ceilalţi doi autori reprezentaţi prin acelaşi avocat. De asemenea, a răspuns personal şi asistată de avocat partea Mariana Roman şi reprezentată partea Constantin Roman, lipsind Societatea Comercială "Herastrau Nord" - S.A. şi Primăria Municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, depunând note scrise în susţinerea pretenţiilor formulate. Avocatul celorlalte părţi considera excepţia ridicată ca fiind neîntemeiată, arătând ca principiul bunei-credinţe este un vechi principiu consacrat în dreptul românesc, astfel încât textul de lege criticat nu contravine art. 15 alin.

(2)din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu sunt incalcate dispoziţiile art. 15 alin.

(2)din Constituţie referitoare la principiul neretroactivitatii, întrucât textele de lege criticate consacra protecţia dobânditorului de buna-credinţa, justificată din ratiuni de echitate socială, care reprezintă o excepţie de la regula "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis". CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 21 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.872/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin.

(2)din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu şi Mihai Alexandru Ionescu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 46 alin.

(2)din Legea nr. 10/2001 contravine principiului neretroactivitatii prevăzut de art. 15 alin.

(2)din Constituţie, întrucât este evidenta intenţia legiuitorului de a valida, cu efect retroactiv, actele juridice preexistente referitoare la imobilele preluate fără titlu valabil, în cazul în care se invoca buna-credinţa, care, fiind prezumată, conform legii, transforma dovedirea relei-credinţe a cumpărătorului într-o probatio diabolica. În acest caz, elementul psihologic - buna-credinţa - este nu numai necesar, ci şi suficient pentru a dobândi în mod valabil un drept real imobiliar de la un neproprietar. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind intemeiata. Se apreciază ca, în absenta unei norme exprese, în vigoare la momentul încheierii actului juridic, nu se poate ignora faptul ca textul de lege criticat consacra in terminis situaţia achizitorului de buna-credinţa drept o excepţie de la regula "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", cu posibile implicaţii asupra modalitatii de dobândire a dreptului de proprietate în materie imobiliară. Materializarea intentiei legiuitorului în acest sens conduce la încălcarea principiului neretroactivitatii. Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciază ca art. 46 alin.

(2)nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât instituirea protecţiei dobânditorului de buna-credinţa este justificată de consideratiuni de echitate şi utilitate socială şi constituie una dintre excepţiile de la principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis". În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate este considerată ca fiind neîntemeiată. Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin.

(2), întrucât în jurisprudenta sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant că nu intră în competenţa Curţii controlul aplicării dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii legilor în timp. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin.

(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 46 alin.

(2)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are următorul conţinut: - Art. 46 alin.

(2): "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin.

(2), conform cărora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile." Examinând punctul de vedere al instanţei şi susţinerile autorilor excepţiei, Curtea constata ca, în realitate, critica de neconstituţionalitate are în vedere numai teza a doua a textului dedus controlului, care consacra validitatea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil dacă au fost încheiate cu buna-credinţa, considerată a fi în contradictie cu prevederile art. 15 alin.

(2)din Constituţie. Cu privire la acest text de lege Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, respingând excepţia ca fiind neîntemeiată. În motivarea soluţiei adoptate au fost aduse o serie de argumente care îşi păstrează actualitatea şi pertinenta, Curtea apreciind că nu exista ratiuni suficiente care să impună reconsiderarea soluţiei adoptate. Şi cu acel prilej susţinerile autorilor au fost în sensul că reglementarea criticata instituie post factum un criteriu de validitate pentru acte juridice încheiate anterior, criteriu inexistent la data încheierii, incalcand astfel principiul "tempus regit actum" şi, prin aceasta, având caracter retroactiv. Asadar, esenţială pentru calificarea reglementării în cauza ca fiind retroactivă nu este susţinerea ca aceasta înţelege să îşi extindă efectele pentru trecut, prin raportare la situaţii juridice finalizate înainte de intrarea sa în vigoare, cat, mai ales, ca aduce un element novator, care nu se regasea în reglementarea anterioară. Întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu constituie un scop în sine, ci are o finalitate pragmatica - constatarea neconstitutionalitatii unui text de lege -, invocarea, pe aceasta cale, a retroactivitatii unei prevederi legale care nu face decât sa reitereze o soluţie adoptată şi sub imperiul vechii reglementări este, evident, lipsită de interes. În considerarea acestor ratiuni, Curtea, având a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate întemeiate pe o pretinsa retroactivitate a art. 46 alin.

(2)teza a doua din Legea nr. 10/2001, şi-a motivat soluţia adoptată pe conceptul de "caracter novator" al reglementării criticate. În atare condiţii, dispoziţiile art. 46 alin.

(2)teza a doua din Legea nr. 10/2001, departe de a impune o alta soluţie decât cea consacrată anterior intrării sale în vigoare, nu au făcut decât sa şi-o însuşească şi sa o valideze din punct de vedere legal. Neaducand nici o modificare condiţiilor de validitate existente la data încheierii actului juridic, fiind deci lipsită de caracter novator, reglementarea în cauza nu are caracter retroactiv. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin.

(2)din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu şi Mihai Alexandru Ionescu în Dosarul nr. 2.872/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 februarie 2003. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu ────────────────────