RAPORTUL COMISIEI din 20 iunie 2000

RAPORTUL COMISIEI din 20 iunie 2000 pronunţat în cauza C.C.M.C. împotriva României (Plângerea nr. 32.922/96) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 277 din 20 iunie 2000 I. INTRODUCERE 1. În paginile următoare sunt inserate un rezumat al situaţiei de fapt, astfel cum a fost prezentată de părţi în faţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului (Comisia), precum şi o descriere a procedurii. A. Plângerea 2. Reclamanta, cetăţean român, s-a născut în anul 1940 şi domiciliază în Craiova. În procedura din faţa Comisiei ea este reprezentată de doamna Elena Oancea, avocat în Baroul Craiova. 3. Plângerea este îndreptată împotriva României. Guvernul pârât este reprezentat de domnul Aurel Ciobanu-Dordea, director în Ministerul Justiţiei, în calitate de Agent. 4. Plângerea se referă la durata unei proceduri de executare a unei hotărâri judecătoreşti ce avea ca obiect demolarea unor construcţii aflate pe terenul reclamantei. Reclamanta invoca art. 6 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (convenţia) şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la aceasta. B. Procedura 5. Prezenta plângere a fost introdusă la 6 mai 1996 şi înregistrată la 10 septembrie 1996. 6. La 17 ianuarie 1997 Comisia (Prima Camera) a hotărât sa comunice plângerea Guvernului român în aplicarea art. 48 alin. 2 lit.

1. b)din regulamentul sau interior şi sa invite părţile să prezinte observaţii asupra admisibilităţii şi temeiniciei plângerii. 7. Guvernul şi-a prezentat observaţiile la 21 martie 1997, iar reclamanta a răspuns acestora la 16 aprilie 1997. La 16 septembrie 1997 Comisia a acordat reclamantei sprijin financiar pentru asistenţa judiciară. 8. La 15 ianuarie 1998 Comisia a declarat plângerea admisibilă. 9. La 26 ianuarie 1998 Comisia a înaintat părţilor textul deciziei asupra admisibilităţii plângerii şi le-a invitat să prezinte elementele sau observaţiile complementare cu privire la temeinicia plângerii. Reclamanta şi-a prezentat observaţiile la 30 ianuarie şi 25 februarie 1998. Guvernul şi-a prezentat observaţiile la 2 şi 20 martie 1998, solicitând Comisiei sa declare plângerea inadmisibila pentru neepuizarea căilor de recurs interne. La 15 septembrie 1998 Comisia a respins cererea Guvernului de a declara plângerea inadmisibila, în aplicarea art. 29 din convenţie. 10. După declararea admisibilităţii plângerii Comisia s-a pus la dispoziţia părţilor, conform art. 28 alin. 1 lit.
2. b)din convenţie, pentru a se ajunge la o soluţionare amiabila a cauzei. Având în vedere atitudinea adoptată de părţi, Comisia constata că nu a existat posibilitatea unei asemenea solutionari a cauzei. C. Raportul Comisiei 11. Prezentul raport a fost elaborat de Comisie (Prima Camera), conform art. 31 din convenţie, după deliberare şi cu votul următorilor membri: domnii M.P. Pellonpaa, preşedinte; N. Bratza; E. Busuttil; A. Weitzel; doamna J. Liddy; domnii L. Loucaides; B. Conforti; I. Bekes; G. Ress; A. Perenic; C. Birsan; K. Herndl; M. Vila Amigo; doamna M. Hion; domnul R. Nicolini. 12. Textul prezentului raport a fost adoptat de Comisie la 15 septembrie 1998 şi va fi transmis Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, în aplicarea art. 31 alin. 2 din convenţie. 13. Acest raport are ca obiect, conform art. 31 din convenţie: (
3. i)stabilirea faptelor; şi (îi) determinarea măsurii în care aceste fapte constituie o încălcare de către Guvernul pârât a obligaţiilor care îi incumba conform convenţiei. 14. Decizia Comisiei cu privire la admisibilitatea plângerii este anexată la prezentul raport. 15. Textul integral al susţinerilor părţilor, precum şi documentele înaintate Comisiei sunt păstrate în arhivele acesteia. II. STABILIREA FAPTELOR A. Împrejurările specifice cauzei 16. Prin sentinta civilă din 17 martie 1992 Judecătoria Craiova a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei pentru un teren în suprafaţa de doua hectare, situat în Craiova. 17. Aceasta hotărâre a devenit definitivă prin nerecurare şi a fost executată la data de 25 august 1992 prin punerea în posesie a reclamantei. Cu toate acestea, titlul de proprietate nu i-a fost eliberat decât la data de 2 decembrie 1993. 18. Reclamanta plăteşte impozitele aferente acestei proprietăţi începând cu data de 25 august 1992. (
4. i)Procedura în fond 19. La data de 3 februarie 1993 Primăria Municipiului Craiova a solicitat Judecătoriei Craiova sa îi oblige pe G.I., M.B şi E.B sa demoleze construcţiile edificate pe terenul reclamantei cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. Invocand dreptul sau de proprietate asupra terenului, reclamanta a formulat cerere de intervenţie în interes propriu. 20. Prin hotărârile pronunţate la data de 9 iunie 1993 instanţa a admis cererile primăriei şi ale reclamantei şi i-a obligat pe G.I., M.B. şi E.B. sa demoleze construcţiile în termen de 30 de zile sau, în caz de neexecutare, a autorizat primăria sa demoleze construcţiile pe cheltuiala pârâţilor. 21. La data de 12 august 1993 Judecătoria Craiova a admis cererea primăriei prin care se solicita ca I.P. să fie obligat sa demoleze clădirea pe care o construise pe terenul reclamantei în lipsa autorizaţiei de construire. Instanţa a admis, de asemenea, cererea de intervenţie facuta de reclamanta şi l-a obligat pe I.P. sa demoleze construcţia până la data de 1 octombrie 1993. (îi) Procedura de executare 22. La data de 17 martie 1994 reclamanta a solicitat Primăriei Municipiului Craiova sa o informeze cu privire la măsurile luate de administraţia locală pentru executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate împotriva celor care i-au ocupat terenul, şi anume G.I., M.B., E.B. şi I.P. 23. La data de 6 aprilie 1994 Primăria Municipiului Craiova a informat reclamanta ca în perioada 1992-1994 au fost întocmite, în mai multe randuri, procese-verbale de contravenţie, prin care cei patru care i-au ocupat terenul au fost obligaţi la plata unor amenzi. Primăria a sfatuit-o pe reclamanta sa cheme în judecata persoanele respective pentru a-şi apara dreptul de proprietate. 24. La data de 13 aprilie 1994, la cererea reclamantei au fost înregistrate la executorii judecătoreşti ai Judecătoriei Craiova 3 dosare de executare: primul cu privire la debitorul G.I. (Dosarul nr. 1.010/E/1994), al doilea cu privire la debitorul M.B. (Dosarul nr. 1.018/E/1994) şi al treilea cu privire la debitoarea E.B. (Dosarul nr. 741/E/1994). 25. La data de 22 aprilie 1994, la cererea reclamantei executorii judecătoreşti i-au somat pe G.I. şi pe M.B. să se supună hotărârilor judecătoreşti din data de 9 iunie 1993. 26. E.B. a primit o somaţie la data de 27 iunie 1994. 27. La data de 28 octombrie 1994, vazand refuzul lui I.P. de a-şi demola construcţiile şi lipsa de acţiune a primăriei, reclamanta i-a vândut lui I.P. partea de teren ocupată de acesta. 28. La sfârşitul anului 1994 E.B. şi-a demolat construcţia. 29. Celelalte construcţii aparţinând lui G.I. şi lui M.B. nu au fost demolate. Prin trecerea termenului de 6 luni actele de executare efectuate s-au perimat. 30. La data de 19 ianuarie 1995 G.I. şi M.B. au fost din nou somati să îşi demoleze construcţiile, dar fără succes. 31. La data de 20 februarie 1995 preşedintele Judecătoriei Craiova i-a explicat reclamantei ca executarea nu se putea face în absenta unui reprezentant al primăriei, întrucât numai aceasta putea să solicite ajutorul agenţilor forţei publice şi sa hotărască când şi cum să se procedeze la demolarea construcţiilor. 32. La data de 22 februarie 1995 reclamanta a cerut primăriei sa pună în executare hotărârile judecătoreşti din data de 9 iunie 1993 şi sa demoleze construcţiile pe cheltuiala lui G.I. şi a lui M.B. 33. La data de 4 iulie 1995, neprimind nici un răspuns, reclamanta a solicitat din nou Primăriei Municipiului Craiova sa demoleze construcţiile, dar nu a primit nici un răspuns. 34. În aceeaşi zi reclamanta s-a deplasat la Judecătoria Craiova, unde a fost informată ca lucrările de demolare nu puteau fi efectuate decât până la data de 7 iulie 1995, data la care incepea vacanta judecătorească. 35. Lucrările de demolare nefiind efectuate, reclamanta a avut o intrevedere cu directorul serviciului de amenajare a teritoriului din Primăria Municipiului Craiova, care i-a promis ca va proceda la demolare în luna august 1995. 36. Construcţiile nu au fost demolate. 37. Reclamanta şi-a reînnoit cererea către primărie prin scrisoarea din 6 mai 1996. 38. La data de 29 noiembrie 1996 biroul executorilor judecătoreşti de la Judecătoria Craiova i-a confirmat reclamantei ca Primăria Municipiului Craiova nu mai intreprinsese nici un demers în vederea executării din data de 19 ianuarie 1995. 39. La o dată neprecizata G.I. a plantat viţă de vie pe terenul reclamantei. 40. Cerând informaţii de la primărie în privinta neexecutării, reclamantei i s-a răspuns ca executarea nu era posibila din cauza penuriei de carburant, în absenta unei persoane specializate în utilizarea unui buldozer, în contextul disensiunilor existente în cadrul primăriei între Oficiul de amenajare a teritoriului şi Oficiul juridic. 41. Prin adresa din data de 28 februarie 1997 Judecătoria Craiova a comunicat Ministerului Justiţiei ca executarea nu se putea face fără sprijinul primăriei, întrucât doar aceasta putea să îşi dea concursul în mod legal la demolarea construcţiilor şi a altor lucrări. În plus, judecătoria a făcut cunoscut ca primăria invocase ratiuni de ordin umanitar pentru a explica refuzul de a cere executarea. 42. Răspunzând unei scrisori a reclamantei din data de 27 octombrie 1997, Primăria Municipiului Craiova a informat reclamanta prin adresa din 28 noiembrie 1997 ca demolarea construcţiilor nu era posibila decât pe baza unei autorizaţii de demolare, care nu putea fi eliberata decât dacă reclamanta ar fi prezentat un anumit număr de acte, în special autorizaţia de construcţie pe baza căreia fuseseră ridicate clădirile respective. (iii) Evenimente ulterioare deciziei de admisibilitate pronunţate de Comisie 43. La data de 5 aprilie 1998, într-o duminica, în faţa casei reclamantei s-a oprit o masina a poliţiei. Din masina a coborat un ofiţer care a intrat în casa reclamantei, unde a rămas doua ore, cerandu-i sa dea o declaraţie cu privire la plângerea adresată Comisiei şi solicitandu-i, de asemenea, sa îi prezinte toate documentele cauzei. 44. Reclamanta a refuzat, în absenta avocatului, să se conformeze cererilor ofiţerului. În cele din urma ofiţerul a invitat-o pe reclamanta să se prezinte la sediul poliţiei împreună cu avocata sa. 45. La data de 8 aprilie 1998, sperand într-o mobilizare a poliţiei pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, reclamanta s-a prezentat la Poliţia Municipiului Craiova însoţită de avocata sa. Timp de 5 minute acestea au fost primite de colonelul N., care le-a cerut din nou sa îi dea documentele privitoare la executare, dar a fost refuzat. 46. Colonelul N. a pus capăt intrevederii, explicand reclamantei ca îl contactase pe primarul municipiului Craiova în vederea executării şi ca primarul îl informase ca unul dintre cei care ocupasera terenul are mai mulţi copii. În sfârşit, el a lăsat să se înţeleagă ca poliţia nu poate executa hotărârile judecătoreşti fără o cerere expresă în acest sens din partea primăriei. 47. La data de 27 mai 1998, la invitaţia primarului Craiovei reclamanta s-a prezentat la primărie, unde a avut o intrevedere cu primarul municipiului, preşedintele Judecătoriei Craiova, un reprezentant al Prefecturii Judeţului Dolj şi cu cei care ocupasera terenul, respectiv cu G.I. şi M.B. 48. În cursul acestei intrevederi G.I. şi M.B. au propus reclamantei să le vândă terenul, dar aceasta a refuzat. 49. Fiind vorba de executarea unor hotărâri de demolare, primarul municipiului a explicat reclamantei ca procedura de executare este greoaie, invocand în plus şi motive sociale, de natura sa explice refuzul primăriei de a insista în executarea respectiva. 50. Deşi a reamintit ca atât G.I., cat şi M.B. erau proprietari şi ai altor imobile şi ca nici un motiv de ordin social nu statea în calea executării, reclamanta nu a obţinut nici o promisiune de demolare. 51. Intrevederea a luat sfârşit în momentul în care primarul le-a recomandat lui G.I. şi M.B. sa înainteze la judecătorie o cerere de suspendare a executării şi sa introducă o acţiune în justiţie împotriva reclamantei. 52. Construcţiile şi lucrările respective nu au fost demolate până în prezent. B. Elemente de drept intern 53. Articolul 494 din Codul civil: "