← România

DECIZIE nr. 285 din 1 iulie 1997

DECIZIE nr. 285 din 1 iulie 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi a Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 183 din 5 august 1997 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Coseru (Marcu) Ioana Zoe Dahlia împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 54 din 19 martie 1997*). Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 iunie 1997, în prezenta părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 24 iunie 1997, data la care, datorită imposibilităţii constituirii completului de judecată, a amânat pronunţarea pentru data de 1 iulie 1997. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 28 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Prin Decizia nr. 54 din 19 martie 1997 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată, constatând ca, urmare modificării dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, aceasta este lipsită de obiect. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Coseru (Marcu) Ioana Zoe Dahlia, pentru următoarele motive: - naţionalizarea imobilului sau s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950, care excepta de la naţionalizare funcţionarii şi alte categorii de salariaţi; - instanţele care au pronunţat hotărârile în cazul sau nu şi-au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, asa cum, se susţine în motivarea recursului în anulare, ci au făcut o justa aplicare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie; - prin Decizia nr. 54 din 19 martie 1996 s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, pe motiv ca aceasta excepţie a fost soluţionată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, confirmată prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, fără să se observe ca, în speta, situaţia este diferita; - Legea nr. 112/1995 este neconstitutionala, deoarece blocheaza accesul liber al cetăţeanului în justiţie şi încalcă dreptul omului, şi anume dreptul de proprietate; - chiar dacă prin Legea nr. 17/1997 s-au modificat dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în sensul că termenul de declarare a recursului în anulare, este de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, declararea recursului în anulare în cazul sau, la 20 de luni după ce hotărârea instanţei de judecată a devenit irevocabilă, este neconstitutionala. Întrucât, la judecata în fond, excepţia de neconstituţionalitate a fost soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul apreciază ca recursul declarat este neîntemeiat, Decizia nr. 54 din 19 martie 1997 fiind temeinica şi legală. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi 330^1 din Codul de procedură civilă şi Legea nr. 112/1995, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Rezolvarea problemei, dacă dispoziţiile Decretului nr. 92/1950 au fost corect aplicate în cazul recurentei şi dacă instanţele judecătoreşti, care au pronunţat hotărârile ce fac obiectul recursului în anulare, şi-au depăşit puterea prin hotărârile pronunţate, revine Curţii Supreme de Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului în anulare. Curtea Constituţională, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit.
  1. c)din Constituţie şi ale art. 2 din Legea nr. 47/1992, se pronunţa numai asupra constituţionalităţii textului de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Din examinarea motivelor de recurs rezultă ca recurenta invoca pentru prima oara în recurs neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă şi a Legii nr. 112/1995. Faţa de aceasta situaţie, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată prin Încheierea din 28 ianuarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.964/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, priveşte exclusiv dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă. De aceea invocarea direct în recurs a neconstitutionalitatii art. 330 din Codul de procedură civilă şi a Legii nr. 112/1995 este inadmisibila, deoarece, asa cum s-a statuat în mod constant în practica jurisdicţională a Curţii, în conformitate cu prevederile art. 144 lit.
  2. c)din Constituţie şi ale art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi invocată direct în faţa Curţii Constituţionale, ci numai în faţa unei instanţe judecătoreşti. Cat priveşte motivul de recurs referitor la incidenţa în timp a modificării dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, se constată că această lege nu cuprinde dispoziţii în acest sens, iar Curtea Constituţională nu are competenţa de a interpreta aplicarea dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai de a constata dacă aceste dispoziţii sunt în concordanta cu Constituţia, ceea ce a şi făcut decizia recurată. Faţa de cele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit.
  3. c)şi ale art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.
(1)lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA în numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Coseru (Marcu) Ioana Zoe Dahlia împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 54 din 19 martie
  1. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 1 iulie
  2. ---------------- Notă ... *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 54 din 19 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 29 iulie
  3. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Florentina Geangu ---------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.