← România

DECIZIE nr. 551 din 18 octombrie 2005

DECIZIE nr. 551 din 18 octombrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.064 din 28 noiembrie 2005 Ioan Vida - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 104/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992, ca fiind inadmisibilă, întrucât acestea au fost abrogate prin Legea nr. 304/2004. Referitor la dispoziţiile art. II din Legea nr. 195/2004, consideră că acestea nu au legătură cu cauza şi, ca atare, excepţia este inadmisibilă. Cu privire la celelalte dispoziţii legale criticate pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, întrucât acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 19 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 104/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Excepţia a fost ridicată de Marin Frunză în cauza având ca obiect recursul declarat de acesta împotriva unei hotărâri pronunţate de Tribunalul Galaţi. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că recursul declarat de el împotriva hotărârii Tribunalului Galaţi ar trebui să fie judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de Curtea de Apel Galaţi, autorul susţine că dispoziţiile legale atacate "sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale", deoarece încalcă dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, dreptul la un proces echitabil, principiul universalităţii, principiul statului de drept şi dreptul la apărare. De asemenea, apreciază că prevederile art. II din Legea nr. 195/2004 şi ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 sunt neconstituţionale, deoarece încalcă dreptul la apărare, acesta nemaifiind garantat în situaţia în care se scot recursurile de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se trimit pe cale administrativă unei instanţe inferioare în grad sau se trimit prin încheiere irevocabilă de declinare a competenţei, dată în sala de consiliu, fără citarea părţilor. De asemenea, susţine că, în aceste cazuri, justiţiabilul este supus unei discriminări, acesta neputând exercita nici o cale de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, consecinţa fiind încălcarea dreptului la un proces echitabil. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât competenţa de judecată este stabilită prin lege, astfel încât nimic nu se opune ca, în anumite situaţii, recursul să fie dat şi în competenţa altor instanţe în afară de instanţa supremă. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, potrivit art. 126 alin.
(2)din Constituţie, "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Prin Legea nr. 195/2004 a fost introdus la art. 299 din Codul de procedură civilă textul alin. 3, potrivit căruia, în situaţiile în care hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei ce a pronunţat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege, asupra constituţionalităţii acestei reglementări Curtea pronunţându-se prin Decizia nr. 137/2005. Însă, prin Legea nr. 219/2005, s-a reconsiderat competenţa privind judecarea recursului şi totodată a fost abrogat alin. 3 al art. 299 din Codul de procedură civilă, critica de neconstituţionalitate rămânând astfel fără obiect. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă faţă de prevederile art. 16 alin.
(1)din Constituţie, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale. Referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 21, 24, 124 şi 126 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arată că acestea nu pot fi reţinute, deoarece instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Astfel, stabilirea unor reguli privind competenţa materială a instanţelor nu contravine dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece nu se interzice părţilor de a apela la toate instanţele judecătoreşti sau de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, dreptul la un proces echitabil. În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 130/2005, nr. 137/2005 şi nr. 436/2004. Cu privire la art. 53 din Constituţie, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale. Pe de altă parte, apreciază că art. 1, 4, 15 şi 31 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992, arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât aceste dispoziţii au fost abrogate prin Legea nr. 304/2004, iar potrivit art. 29 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai cu privire la dispoziţiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, precum şi dispoziţiile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie
  1. La data formulării excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile cuprinse în art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă aveau următorul conţinut: - Art. 3: "Curţile de apel judecă:
  2. în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;
  3. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă, dacă prin lege nu se prevede altfel; 2^
  4. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;
  5. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor."; - Art. 299 alin. 3: "În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege." Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, art. 3 din Codul de procedură civilă a fost modificat, păstrându-se soluţia legislativă, iar prin art. I pct. 45 din aceeaşi lege, alin. 3 al art. 299 a fost abrogat. Astfel, dispoziţiile legale criticate au, în prezent, următorul conţinut: - Art 3 din Codul de procedură civilă: "Curţile de apel judecă:
  6. în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;
  7. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;
  8. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;
  9. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor."; - Art. II din Legea nr. 195/2004: "
(1)Recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă.
(2)Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curţilor de apel. ...
(3)Recursurile prevăzute la alin.
(1)şi
(2), a căror admisibilitate în principiu nu a fost examinată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinată, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor." ... În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, potrivit cărora, "Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevăzute de lege", acestea au fost abrogate expres prin art. 144 alin.
(1)lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, nefiind preluate în noua reglementare. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 4 referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 privind universalitatea, ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 31 privind dreptul la informaţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti. De asemenea, autorul excepţiei consideră că se încalcă şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminării şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1, 2 şi 7 privind egalitatea în drepturi, ale art. 6 referitoare la dreptul fiecărui om de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 8 privind dreptul de a sesiza instanţele judecătoreşti, ale art. 10 privind dreptul persoanei de a fi audiată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 30 privind interpretarea Declaraţiei, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele: I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin Legea nr. 304/2004, înaintea sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 19 aprilie 2005, dispoziţiile sale nefiind preluate în noua reglementare. Potrivit art. 29 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească este inadmisibilă. II. Referitor la dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, deci ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 19 aprilie 2005. Prin urmare, având în vedere că abrogarea acestor dispoziţii legale, care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, a intervenit ulterior sesizării Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a acestora a devenit inadmisibilă. III. Cu privire la dispoziţiile art. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II din Legea nr. 195/2004, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, pentru următoarele considerente: Conform prevederilor art. 126 alin.
(2)şi art. 129 din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condiţiile legii şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale. Prin modificarea dispoziţiilor legale care reglementează competenţa curţilor de apel ca instanţe de recurs s-a urmărit de către legiuitor deblocarea activităţii de soluţionare a recursurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, prin urmare, o mai bună administrare a justiţiei, asigurându-se totodată părţilor dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin numeroase decizii recente, de exemplu prin Decizia nr. 333/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 23 august 2005. Cu această ocazie Curtea a mai reţinut că noua soluţie legislativă nu instituie nici o discriminare de natură a contraveni principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept, iar consacrarea posibilităţii de a exercita o cale de atac împotriva soluţiei de trimitere a dosarului, pe cale administrativă sau prin încheiere de declinare de competenţă, la instanţa devenită competentă potrivit noii reglementări ar fi fost nu doar neproductivă, ducând la tergiversarea soluţionării cauzei, ci, totodată, inutilă faţă de caracterul imperativ al normelor în materie de competenţă. Nu se poate primi nici susţinerea autorului excepţiei în sensul că prevederile legale criticate contravin liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, precum şi dreptului la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât, pe de o parte, autorul excepţiei are dreptul la o cale de atac, iar pe de altă parte, recursul avut în vedere de acesta se judecă de către o instanţă judecătorească. Ca atare, Curtea observă că prevederile şi principiile constituţionale şi cele din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei nu sunt încălcate de dispoziţiile legale criticate, iar cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 31 din Constituţie referitoare la dreptul la informaţie, Curtea reţine că acestea nu au pertinenţă în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
  1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 104/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
  2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
  3. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie
  4. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ---------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.