DECIZIE nr. 305*) din 3 iulie 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 371 din 22 decembrie 1997 Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Florentina Geangu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit dispoziţiilor art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 4 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.975/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă ca excepţia a fost invocată de intimatul-reclamant Catea Radu şi priveşte dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 131 alin.
(1)din Constituţie, întrucât, potrivit acestui text constituţional, procurorii, desfasurandu-şi activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei, prevederile textului de lege atacat, care îngăduie procurorului general sa introducă recurs în anulare fără aprobarea ministrului justiţiei, respectiv din oficiu, sunt neconstituţionale. Totodată, se susţine ca prevederile art. 31 din Legea nr. 56/1993 încalcă dispoziţiile art. 123 alin.
(2)din Constituţie, potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Exprimandu-şi opinia, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa suprema apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate privind art. 330 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată şi ca prevederile art. 31 din Legea nr. 56/1993 nu au nici o incidenţa în cauza. În consecinţa, prin dispozitivul încheierii, Curtea Constituţională a fost sesizată numai cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Faţa de cele arătate şi având în vedere ca instanţa de judecată a considerat, în conformitate cu art. 23 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 56/1993, urmează ca, prin decizia de faţa, Curtea Constituţională să se pronunţe cu privire la neconstituţionalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă. Din examinarea concluziilor scrise, depuse la dosarul Curţii Supreme de Justiţie, anterior termenului de judecată, rezultă ca s-a invocat şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă privind dreptul părţilor de a cere continuarea judecaţii în situaţia în care procurorul general şi-a retras recursul în anulare, pe motiv ca, în acest mod, se poate ajunge ca, ocolind căile expres prevăzute de art. 304 pct. 3 şi de art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, prin pierderea termenului, să se formuleze "oricând cai de atac, organizate limitat în timp". CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituţionale. Potrivit art. 125 alin.
(3)din Constituţie, legea este cea care stabileşte căile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecată, iar art. 128 din Constituţie prevede că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Or, legea - art. 330 din Codul de procedură civilă - acorda procurorului general dreptul de a exercita, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, recursul în anulare. Nici procedura civilă, în textul menţionat, şi nici Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, în art. 31, nu condiţioneaza exercitarea de către Ministerul Public a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti de avizul ministrului justiţiei. Este firesc să fie asa, deoarece principiile legalităţii şi imparţialităţii înscrise în art. 131 alin.
(1)din Constituţie, care stau la baza activităţii procurorilor, şi rolul Ministerului Public, de reprezentant al intereselor societăţii, apărător al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, îi conferă acestuia independenta faţă de toate celelalte autorităţi publice în exercitarea atribuţiilor şi în asigurarea respectării legii (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992). În sensul dispoziţiilor constituţionale, în baza autorităţii sale, ministrul justiţiei va putea cere Ministerului Public promovarea unor acţiuni necesare interesului public, însă nu va putea dispune sa nu-şi exercite atribuţiile proprii prevăzute în lege. Prin urmare, exercitarea caii de atac a recursului în anulare de către procurorul general, potrivit art. 330 din Codul de procedură civilă, nu este subordonata, în sensul art. 128, art. 130 şi art. 131 din Constituţie, avizului sau acordului ministrului justiţiei, astfel încât dispoziţiile textului de lege atacat sunt constituţionale. Cat priveşte dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 şi Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că aceste dispoziţii sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea practicii Curţii Constituţionale, soluţia din deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.
(1)lit. A.c), ale art. 24 alin.
(2)şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocată de Catea Radu în Dosarul nr. 2.975/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 3 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof.univ.dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu --------