DECIZIE nr. 6 din 18 ianuarie 2000

(1)-

(3)din Constituţie, referitoare la protecţia proprietăţii private. Arata ca legiuitorul a acordat instanţelor de judecată abilitaţi nelegale privind competenţa de a expropria o societate comercială devenită proprietara a terenului în litigiu. Susţine ca fostul proprietar, care a cunoscut existenta titlului societăţii comerciale, trebuia sa îl conteste la contenciosul administrativ, singura instanţa competenţa, neavând calea unei acţiuni în revendicare. Apreciază, de asemenea, ca textul de lege criticat contravine şi alin.

(3)al art. 41 din Constituţie pentru ca instituie un mod de expropriere, dar nu pentru o cauza de utilitate publică, astfel cum se prevede în dispoziţia constituţională, ci în folosul foştilor proprietari. Totodată considera ca textul de lege criticat abroga implicit şi neconstitutional dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, precum şi prevederile art. 3 din Codul de procedură civilă referitoare la competenţa Curţii de apel ca prima instanţa de contencios administrativ. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca aceasta este inadmisibila, conform art. 23 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece se referă la dispoziţii legale de care nu depinde soluţionarea cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 27 septembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.071/1998, Tribunalul Vrancea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin art. I din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani, judeţul Vrancea. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca "prin dispoziţiile art. 32^4 legiuitorul a fortat rezolvarea problemei restituirii în natura sau prin echivalent către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat şi aflate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate, înainte de a fi discutat şi aprobat proiectul legii privind restituirea în natura sau prin echivalent a bunurilor preluate de stat în perioada anilor 1945-1989". De asemenea, se considera ca textul de lege criticat este neconstitutional în raport cu prevederile art. 41 alin.

(1)-

(3)din Constituţie, pentru ca acorda instanţelor de drept comun abilitarea de a expropria societăţile comerciale prin hotărâri date în rezolvarea unor acţiuni civile în revendicare, cu excluderea automată a aplicării în prealabil a dispoziţiilor cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, referitoare la competenţa Curţii de apel de a soluţiona în prima instanţa procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. În final se arata ca atât Codul de procedură civilă, cat şi Legea nr. 29/1990, fiind legi organice, nu puteau fi abrogate (parţial) printr-o lege ordinară, şi anume prin Legea nr. 99/1999, conform art. 72 din Constituţie. Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa considera ca aceasta este neîntemeiată, deoarece, astfel cum se arata prin dispoziţiile art. 41 alin.

(1)teza a doua din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului, "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". În conformitate cu art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a formula şi transmite punctele lor de vedere. În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat nu s-au încălcat dispoziţiile constituţionale cuprinse în art 41 alin.

(1), ci, dimpotriva, s-a procedat conform acestor prevederi, stabilindu-se prin lege "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate". Se mai arata ca prin acelaşi alineat

(1)al art. 41 din Constituţie, garantandu-se atât dreptul de proprietate, cat şi creanţele asupra statului, legea fundamentală permite stabilirea prin lege a unor măsuri cu caracter reparatoriu, măsuri care se înscriu în politica Guvernului român de recunoaştere a drepturilor foştilor proprietari. Referitor la neaplicarea în prealabil a dispoziţiilor art. 3 din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, Guvernul considera ca aceste prevederi nu sunt obligatorii, calea contenciosului administrativ nefiind o procedură prealabilă obligatorie şi nefiind de natura sa împiedice introducerea unei alte acţiuni (în revendicare, cum este cazul în speta). Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care au următorul cuprins: "

(1)Instituţiile publice implicate asigura repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.

(2)Instituţiile publice implicate vor plati societăţilor comerciale prevăzute la alin.

(1)o despăgubire care să reprezinte echivalentul banesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natura a imobilelor deţinute de societatea comercială către foştii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. ...

(3)Despăgubirea prevăzută la alin.

(2)se stabileşte de comun acord cu societăţile comerciale, iar în caz de divergenta, prin justiţie. ...

(4)Imobilele preluate de stat în baza unor legi, acte administrative sau hotărâri judecătoreşti de confiscare, constând în terenuri şi clădiri evidentiate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare, în absenta cărora realizarea obiectului de activitate al acestor societăţi comerciale este împiedicată în asemenea măsura încât, ca urmare a acestei restituiri, societatea comercială nu ar mai putea să-şi continue activitatea şi ar urma să fie supusă dizolvării şi lichidării, nu vor fi restituite în natură. ...

(5)În cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă societăţile comerciale sunt obligate la plata echivalentului banesc al imobilelor, instituţiile publice implicate vor plati direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre. ...

(6)Statul garantează îndeplinirea de către instituţiile publice implicate a obligaţiilor prevăzute în prezentul articol." ... Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani, în calitate de parata în acţiunea în revendicare formulată de Mircea V. Antonescu şi în calitate de reclamanta în cererea reconvenţională proprie. În acţiunea principala reclamantul Mircea V. Antonescu solicita restituirea imobilului sau compus din construcţii şi teren situat în oraşul Focsani, preluat de stat fără titlu. Prin acţiunea reconvenţională formulată de Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani se solicita obligarea reclamantului Mircea V. Antonescu la plata contravalorii unor construcţii ridicate ulterior şi a unor îmbunătăţiri ulterioare aduse imobilului. Fondul Proprietăţii de Stat - Direcţia teritorială Vrancea, în calitate de acţionar principal, cu un pachet de 59,88% acţiuni din capitalul social al Societăţii Comerciale "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani, a solicitat respingerea acţiunii în revendicare introduse de Mircea V. Antonescu, sustinand ca Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani are calitatea de proprietar, calitate dobandita conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale prin transmitere de la Întreprinderea de Gospodărie Oraseneasca Focsani, în privinta construcţiei, şi de la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în privinta terenului, apărare formulată iniţial, prin Întâmpinarea din 10 iulie 1997, şi de Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani. În urma administrării probei cu expertiza tehnica Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani a formulat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin art. I din Legea nr. 99/1999. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca litigiul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate este un litigiu civil, întemeiat pe dispoziţiile art. 480 din Codul civil, iar nu un litigiu care să se înscrie în ipoteza alin.

(1)al textului de lege criticat, adică un litigiu desfăşurat, pe de o parte, între instituţiile publice implicate în privatizare şi, pe de altă parte, societăţile comerciale privatizate sau în curs de privatizare, societăţi care să fi fost prejudiciate prin restituirea către foştii proprietari a imobilelor preluate de stat. Textul a cărui neconstituţionalitate se invoca, şi anume alin.

(1)al art. 32^4 din ordonanţa menţionată, nu constituie deci o dispoziţie legală de care depinde soluţionarea cauzei, în sensul cerut de prevederile art. 23 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată. Alin.

(2)al art. 32^4 se referă, de asemenea, la despăgubirile cuvenite aceloraşi societăţi comerciale prevăzute la alin.

(1), ca urmare a restituirii în natura a imobilelor deţinute de societatea comercială către foştii proprietari, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Textul menţionat este deci aplicabil litigiilor apărute ulterior pronunţării unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile prin care instanţa a restituit în natura fostului proprietar imobilul deţinut de societatea comercială. În speta însă nu s-a pronunţat o asemenea hotărâre, iar litigiul nu se soluţionează de instanţa pe baza acestui text de lege criticat. Prin alin.

(3)al art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin art. I din Legea nr. 99/1999, este prevăzută posibilitatea stabilirii despăgubirii prevăzute la alin.

(2)al aceluiaşi text, de comun acord cu societăţile comerciale sau, în caz de divergenta, prin justiţie, dispoziţii care, de asemenea, nu au legătură cu soluţionarea litigiului pentru ca se referă la procedura ulterioară pronunţării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi privesc repararea prejudiciului cauzat societăţii comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea în natura a imobilului către foştii proprietari. Referitor la neconstituţionalitatea alin.

(4)al aceluiaşi articol, excepţia ridicată priveşte doar aplicarea legii, chestiune aflată în competenţa exclusiva a instanţelor de judecată, iar nu neconstituţionalitatea textului de lege, care este de competenţa contenciosului constituţional. Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi primită nici cu privire la alin.

(5)al art. 32^4 din aceeaşi ordonanţa pentru ca dispoziţiile acestuia se referă la situaţia ulterioară pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care societăţile comerciale sunt obligate la plata echivalentului banesc al imobilelor, caz în care instituţiile publice implicate vor plati direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre. Evident, soluţionarea litigiului în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu depinde nici de acest text de lege, care prevede doar modalitatea în care va fi despăgubit fostul proprietar în situaţia în care imobilul revendicat rămâne în proprietatea societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare, iar acestea sunt obligate, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, la plata unui echivalent banesc către fostul proprietar. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a ultimului alineat al art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin art. I din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, Curtea retine ca nici dispoziţiile acestui text nu au legătură cu soluţionarea litigiului, ele referindu-se doar la garantarea de către stat a îndeplinirii de către instituţiile publice implicate a obligaţiilor prevăzute în acest articol. În consecinţa, constatând ca excepţia ridicată priveşte neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale de care nu depinde soluţionarea cauzei aflate în faţa instanţei judecătoreşti, Curtea urmează sa o respingă ca fiind inadmisibila, potrivit prevederilor art. 23 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată. Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin art. I din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vincon" - S.A. Vrancea din Focsani în Dosarul nr. 3.071/1998 al Tribunalului Vrancea. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2000. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Marioara Prodan --------