DECIZIE nr. 801 din 9 noiembrie 2006 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civila Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 29 din 17 ianuarie 2007 Ioan Vida - presedinte Nicolae Cochinescu - judecator Kozsokar Gabor - judecator Acsinte Gaspar - judecator Petre Ninosu - judecator Ion Predescu - judecator Tudorel Toader - judecator Ion Tiuca - procuror Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent Pe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civila, excepţie ridicata de Perino Baraga în Dosarul nr. 3.839/2005 al Tribunalului Bacau - Sectia civila. La apelul nominal raspunde autorul excepţiei, lipsa fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal indeplinita. Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei solicita admiterea acesteia, aratand ca textul de lege criticat contravine Convenţiei pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale. Reprezentantul Ministerului Public arata ca liberul acces la justiţie nu presupune accesul la toate caile de atac, obligativitatea dublului grad de jurisdictie fiind prevăzută numai în materie penala. În continuare, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. CURTEA, având în vedere actele şi lucrarile dosarului, retine urmatoarele: Prin Incheierea din 10 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.839/2005, Tribunalul Bacau - Sectia civila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civila, excepţie ridicata de Perino Baraga în cadrul solutionarii unui recurs împotriva unei sentinte pronuntate de Judecatoria Bacau. În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin.
(1)şi art. 21 alin.
(1),
(2)şi
(3)din Constitutie, precum şi dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale. Se arata ca textul de lege criticat instituie o discriminare între părţile din proces, deoarece hotărârea prin care s-a admis excepţia de necompetenta este supusă unei cai de atac separate, iar hotărârea prin care s-a respins aceasta excepţie poate fi atacata numai odata cu fondul. De asemenea, se arata ca, în cazul în care excepţia de necompetenta se invoca în faţa instanţei de recurs, nu mai exista nicio cale de atac împotriva hotărârii de respingere a acesteia, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 21 din Constitutie. Tribunalul Bacau - Sectia civila considera ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata. În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate. Guvernul considera ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens, arata ca părţile dintr-un litigiu se afla în ipoteze diferite ale normei legale, şi anume situaţia în care instanţa respinge excepţia de necompetenta şi trece la judecarea cauzei, respectiv situaţia în care se declara necompetenta şi pronunţă o hotărâre care are caracter de dezinvestire, deosebirile sub acest aspect impunand, în mod necesar, un regim juridic diferentiat. În continuare se arata că nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 alin.
(1),
(2)şi
(3)din Constitutie şi ale art. 13 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale. În acest sens, face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie. Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens, arata ca dispozitiile considerate ca fiind neconstitutionale, prin care se instituie reguli privind competenţa şi procedura de judecată, se aplică tuturor celor prevăzuţi în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 21 alin.
(1),
(2)şi
(3)din Constitutie şi ale art. 13 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, se arata ca accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile posibilitatea de a recurge la toate structurile judecătorești şi la toate caile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate. CURTEA, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizata şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate. Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civila. Textul de lege criticat are urmatorul continut: "Dacă instanţa se declara competenţa, va trece la judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului." În susţinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autorul excepţiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin.
(1), referitoare la egalitatea în drepturi, şi ale art. 21 alin.
(1),
(2)şi
(3), referitoare la accesul liber la justiţie. De asemenea, invoca incalcarea prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale. Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 19 martie 2003, a retinut ca, potrivit art. 125 şi 128 din Constitutie, numai legiuitorul este în măsura sa reglementeze competenţa instanţelor de judecată. În virtutea acestei prerogative, legiuitorul stabileste hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate caile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste cai. În ceea ce priveste incheierile, ca specie de hotărâri judecătorești pronuntate în cursul procesului, dar prin care nu se solutioneaza fondul cauzei şi nu se intrerupe cursul judecatii, acestea nu pot fi atacate, de regula, decat odata cu hotărârile judecătorești care solutioneaza fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual civil, sentintele şi deciziile. Stabilind, prin art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civila, ca incheierile prin care instanţa judecătorească se declara competenţa sa solutioneze cererile accesorii şi incidentale pot fi atacate cu apel sau recurs numai odata cu hotărârea asupra fondului, legiuitorul a actionat în limitele competentei sale prevăzute prin dispozitiile constitutionale evocate mai sus. Regula exercitarii cailor de atac împotriva incheierilor numai odata cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei corespunde necesităţii de a asigura desfăşurarea procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenta recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cat şi în Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, care consacra la art. 6 paragraful 1 dreptul oricarei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale. Sub acest aspect, prin asigurarea posibilităţii exercitarii cailor de atac împotriva hotărârilor judecătorești care solutioneaza fondul cauzei, se garanteaza accesul liber la justiţie. Ratiunile care au stat la baza adoptarii solutiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinuta. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUTIONALA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civila, excepţie ridicata de Perino Baraga în Dosarul nr. 3.839/2005 al Tribunalului Bacau - Sectia civila. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în sedinta publică din data de 9 noiembrie 2006. PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Maritiu --------