DECIZIE nr. 466 din 6 iunie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 529 din 20 iunie 2006 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stanoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Bogdan Ciufu în Dosarul nr. 2.349/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocand, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 14 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.349/1/2006, Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de către Valentin Bogdan Ciufu cu prilejul soluţionării unui recurs penal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca reglementarea, prin textul criticat, a posibilităţii atacarii cu recurs exclusiv a încheierilor date la judecarea în fond şi în apel a cauzei penale, prin care s-a dispus cu privire la o măsura preventivă, şi excluderea posibilităţii exercitării aceleiaşi cai de atac în vederea verificării legalităţii încheierilor cu acelaşi obiect, date la judecarea în recurs a cauzei penale, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, privind egalitatea în drepturi, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, ale art. 23, privind libertatea individuală, şi ale art. 129, privind folosirea căilor de atac. Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului apreciază ca textele legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Încheierea data în prima instanţa şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constata încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat". În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul excepţiei invoca încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, privind egalitatea în drepturi, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, ale art. 23, privind libertatea individuală, şi ale art. 129, privind folosirea căilor de atac. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra textului legal criticat, spre exemplu prin Decizia nr. 272 din 26 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 27 iunie 2005. Cu acel prilej, respingând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea a reţinut ca, potrivit art. 23 alin.
(7)din Legea fundamentală, "încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege". Rezultă ca opţiunea legiuitorului de a nu fi prevăzut o astfel de cale de atac şi împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive, data la judecarea în recurs a cauzei penale, nu poate fi considerată neconstitutionala, deoarece, potrivit art. 129 din Constituţie, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Este, asadar, atributul exclusiv al legiuitorului de a institui căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate. S-a reţinut totodată ca aceste dispoziţii se referă la o hotărâre care nu soluţionează fondul cauzei, ci care priveşte o măsura procesuala provizorie, chiar dacă aceasta este privativă de libertate. Inculpatul sau invinuitul poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, conform art. 5 alin. 5 din Codul de procedură penală, în tot cursul procesului penal, iar dacă nu mai exista temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, potrivit art. 139 alin. 2 din Codul de procedură penală. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cat şi considerentele deciziei mai sus menţionate sunt valabile şi în prezenta cauza. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Bogdan Ciufu în Dosarul nr. 2.349/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. Ioan Vida Magistrat-asistent, Madalina Stefania Diaconu ________