DECIZIE nr. 513 din 18 noiembrie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.143 din 2 decembrie 2004 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Teofil Haica, Adriana Florica Haica şi Farkas Alexandru Johansson în Dosarul nr. 7.556/2000 al Judecătoriei Timişoara. La apelul nominal se prezintă autorii excepţiei, Teofil Haica, personal, Adriana Florica Haica, personal şi asistată de avocatul Teofil Haica, precum şi Farkas Alexandru Johansson, reprezentat de către acelaşi avocat. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorilor excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată, depunând şi concluzii scrise în acest sens. În esenţă, întreaga argumentare se bazează pe susţinerea că teza întâi a art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia "dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte...", este neconstituţională, întrucât permite interpretări subiective şi respingeri de probe ştiinţifice în mod arbitrar. Ca atare, pentru remedierea acestei situaţii, consideră că textul legal dedus controlului ar trebui completat cu sintagma "... şi în cazul solicitării ca probe a expertizelor ştiinţifice raportate la obiectul judecăţii". Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată, apreciind că aspectele semnalate de autorii excepţiei nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, fiind vorba despre stricta interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti. De asemenea, arată că nu este evidenţiată, în mod concret, nici o neconcordanţă a textului de lege criticat faţă de prevederile constituţionale invocate, ci, de fapt, se solicită completarea acestuia, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/
- CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 6 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 7.556/2000, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Teofil Haica, Adriana Florica Haica şi Farkas Alexandru Johansson într-o cauză civilă ce are ca obiect o acţiune în constatare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 41 şi
- În acest sens, apreciază că textul legal criticat "constituie o situaţie de care depinde judecarea cauzei, ducând în mod inevitabil la respingerea acţiunii reclamanţilor, lăsând-o, prin neadmiterea probei, eliptică de probaţiunea ştiinţifică principală şi certă". Astfel, arată că nu este permis ca judecătorul să respingă nemotivat, pe argumente ştiinţifice, proba de expertiză, invocând ca temei de respingere prima parte a art. 167 din Codul de procedură civilă, într-o interpretare abuzivă şi nefondată, bazată pe textul "dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte...". În acest context, autorii excepţiei apreciază că art. 167 din Codul de procedură civilă, în redactarea actuală, este neconstituţional, întrucât permite interpretări subiective şi respingeri de probe ştiinţifice în mod arbitrar şi nefondat, încălcându-se astfel garanţiile constituţionale oferite de art. 16, 21, 41 şi 42, care consacră egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, garantarea dreptului de proprietate privată, precum şi dreptul la moştenire. În concluzie, consideră că textul art. 167 alin. 1 ar trebui completat cu impunerea conduitei procedurale de imparţialitate, sub forma adăugării finale a sintagmei: "... şi în cazul solicitării ca probe a expertizelor ştiinţifice raportate la obiectul judecăţii", completare care, în opinia autorului excepţiei, ar urma să creeze o garanţie părţilor litigante că probele cerute de ei nu vor fi lăsate la aprecierea subiectivă a judecătorului. Prin aceasta, apreciază că garanţiile constituţionale vor avea o eficienţă sporită, iar actul de justiţie va fi consolidat. Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că dispoziţiile legale criticate, care dau posibilitatea judecătorului unei cauze să aprecieze asupra pertinenţei, concludenţei sau utilităţii probelor propuse de părţi în dovedirea pretenţiilor acestora, nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. De asemenea, arată că administrarea probelor în procesul civil nu poate fi lăsată exclusiv la latitudinea părţilor, cu înlăturarea rolului de filtru al judecătorului. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în opinia sa, nu se poate susţine că art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă ar aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii, atâta timp cât aceste dispoziţii legale sunt aplicabile tuturor părţilor dintr-un proces. De asemenea, apreciază că textul legal criticat nu restrânge nici accesul liber la justiţie, întrucât părţile au posibilitatea "să propună, prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinare sau, după caz, la prima zi de înfăţişare, orice mijloc de probă pe care îl consideră necesar". În acest sens, arată că administrarea dovezilor reprezintă, de fapt, o etapă a procedurii în faţa instanţei de judecată, astfel cum este reglementată de lege, în conformitate cu art. 126 din Constituţie. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 44, Guvernul consideră că acestea nu au incidenţă în cauză. În final, subliniază faptul că majoritatea aspectelor invocate de autorii excepţiei nu se pot încadra într-o critică de neconstituţionalitate, întrucât vizează aspecte ce ţin de modul de aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a textului legal faţă de art. 16 din Constituţie, întrucât nu se poate pune semnul egalităţii în drepturi între cetăţeni şi autorităţile publice. De altfel, apreciază că reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. În ceea ce priveşte critica privind înfrângerea art. 21 şi art. 41, devenit art. 44 în Constituţia republicată, Avocatul Poporului consideră că aceasta este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât procedura de judecată, care cuprinde sistemul probator, este atributul exclusiv al legiuitorului. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere". Autorii excepţiei susţin că aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 44 şi art. 46, care au următorul conţinut: - Art. 16: "
(1)Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2)Nimeni nu este mai presus de lege. ...
(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. ...
(4)În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale."; ... - Art. 21: "
(1)Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. ...
(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. ...
(4)Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; ... - Art. 44: "
(1)Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. ...
(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. ...
(4)Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. ...
(5)Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. ...
(6)Despăgubirile prevăzute în alineatele
(3)şi
(5)se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. ...
(7)Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. ...
(8)Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. ...
(9)Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; ... - Art. 46: "Dreptul la moştenire este garantat." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică, în principal, soluţia legislativă instituită prin teza întâi a art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia "dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte...". În acest sens, consideră că textul legal dedus controlului ar trebui completat cu sintagma: "...şi în cazul solicitării ca probe a expertizelor ştiinţifice raportate la obiectul judecăţii", completare care ar urma să creeze o garanţie părţilor litigante că probele cerute de ele nu vor fi lăsate la aprecierea subiectivă a judecătorului şi, în acest fel, actul de justiţie va fi consolidat. Ca atare, din această perspectivă, Curtea constată că nu poate fi primită solicitarea autorilor excepţiei privind completarea textului de lege criticat, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin.
(1)lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Teofil Haica, Adriana Florica Haica şi Farkas Alexandru Johansson în Dosarul nr. 7.556/2000 al Judecătoriei Timişoara. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2004. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ------------