DECIZIE nr. 160 din 17 mai 2001

(3)şi art. 30 alin.

(2)şi

(6)din Constituţie, întrucât favorizează infracţiunea, anuland judecata pe fond a cauzei. În temeiul acestui text de lege instanţa de judecată a dispus încetarea procesului penal, deşi autorul excepţiei se prezentase la zeci de termene, de la care însă, în mod sistematic, au lipsit nejustificat celelalte părţi. În final se solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, concretizata prin Decizia nr. 30 din 1 februarie 2001, solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 25 septembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.056/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Leon Nica cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 873 din 27 aprilie 2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 284^1 din Codul de procedură penală este neconstitutional, deoarece contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin.

(3)şi ale art. 30 alin.

(2)şi

(6), precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, se considera ca acest text de lege este în contradictie cu art. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile legale criticate sunt în concordanta cu prevederile constituţionale invocate, deoarece "lipsa nejustificată a părţii vătămate la doua termene consecutive este expres prevăzută şi considerată ca o retragere a plângerii prealabile, indicând lipsa de interes a părţii respective". Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284^1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Se arata ca acest text legal nu "anulează" dreptul părţii vătămate de a-şi exercită acţiunea penală, "ci ca ea nu permite părţii vătămate de a-şi exercită abuziv acest drept". De asemenea, se considera ca prevederile constituţionale ale art. 1 alin.

(3)şi ale art. 30 alin.

(2)nu au vreo legătură semnificativă cu textul de lege criticat. În final se apreciază ca, referitor la neconcordanta acestui text de lege cu dispoziţii ale Legii nr. 92/1992, republicată, Curtea Constituţională nu este competenţa să se pronunţe. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 284^1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "În cazul infracţiunilor arătate în art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa nejustificată a părţii vătămate la doua termene consecutive în faţa primei instanţe este considerată drept retragere a plângerii prealabile." Autorul excepţiei susţine ca acest text de lege contravine art. 1 alin.

(3)şi art. 30 alin.

(2)şi

(6)din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, articole care au următorul conţinut: - Art. 1 alin.

(3)din Constituţie: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."; - Art. 30 alin.

(2)şi

(6)din Constituţie: "

(2)Cenzura de orice fel este interzisă. [...]

(6)Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine."; ... - Art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei. 2. Orice persoană acuzata de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. 3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

1. a)să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzatiei aduse împotriva sa; ...
2. b)sa dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; ...
3. c)să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer; ...
4. d)sa intrebe sau să solicite audierea martorilor acuzarii şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzarii; ...
5. e)să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere." ... De asemenea, se susţine ca art. 284^1 din Codul de procedură penală este în contradictie cu art. 2, 3 şi 4 din Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992, republicată. Examinând excepţia, Curtea constata ca atât prevederile constituţionale invocate, cat şi cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au legătură cu textul de lege criticat, astfel că nu pot constitui o motivare valabilă a excepţiei de neconstituţionalitate. Art. 284^1 din Codul de procedură penală, reglementand lipsa nejustificată a părţii vătămate la doua termene consecutive, ingradeste posibilitatea acesteia de a abuza de dreptul sau subiectiv ori de a aduce atingere drepturilor procesuale ale celorlalte părţi. Legiuitorul a prezumat ca absenta nemotivată a părţii vătămate la doua termene consecutive este cauzată de lipsa de interes a acesteia, ceea ce echivaleaza cu retragerea plângerii prealabile. Nici susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat este în contradictie cu dispoziţii ale Legii pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992, republicată, nu poate fi reţinută, deoarece nu intră în competenţa Curţii Constituţionale sa verifice contradictiile ce pot exista între dispoziţiile diferitelor acte normative, ci doar concordanta lor cu principiile şi normele constituţionale. Dispoziţiile art. 284^1 din Codul de procedură penală au mai făcut însă obiectul controlului de constituţionalitate. În acest sens Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 12 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 18 aprilie 2001, retinand în esenta ca partea vătămată este libera sa nu se prezinte în faţa instanţei, suportand însă consecinţele prevăzute la art. 284^1 din Codul de procedură penală, deoarece, ca parte la plângerea căreia se pune în mişcare acţiunea penală, are obligaţia de a se prezenta la proces, absenta sa nejustificată fiind considerată de legiuitor drept o retragere a plângerii prealabile. Acest fapt este determinat, în primul rând, de scopul legii penale, prevăzut la art. 1 din Codul penal, de a apara persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, precum şi de necesitatea celeritatii soluţionării unor asemenea cauze prin stabilirea operativă şi corecta a adevărului, în prezenta părţii vătămate sau a reprezentantului sau. Faţa de cele arătate, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
6. c)şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 2.056/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2001. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman -----------