DECIZIE nr. 19 din 3 februarie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 18 februarie 1998 Mihai Constantinescu - preşedinte Costica Bulai - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Calburean Victoria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 163 din 3 iunie
- Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 1998 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 3 februarie
- CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Judecătoria Medias, prin Încheierea nr. 13 din 17 februarie 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 alin. 3 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ridicată de Calburean Victoria, reclamanta în Dosarul nr. C 5.765/1995 al acestei instanţe. Prin Decizia nr. 163 din 3 iunie 1997 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere practica sa jurisdicţională, asa cum rezultă din Decizia nr. 59 din 6 iunie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 15 din 20 februarie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 aprilie
- Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 163 din 3 iunie 1997 Calburean Victoria a declarat recurs, în termen legal, reiterand motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 contravine art. 135 alin.
(1)din Constituţie, potrivit căruia "Statul ocroteşte proprietatea". Potrivit art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este nefondata şi ca recursul este neîntemeiat, deoarece, pe de o parte, Curtea s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor atacate, statuand ca acestea sunt constituţionale, iar pe de altă parte, cererea de interpretare a dispoziţiilor în cauza excede competentei Curţii. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Prin motivele de recurs invocate se reitereaza argumentele aduse în susţinerea excepţiei analizate în considerentele deciziei atacate. În acest sens, în esenta, recurenta considera ca art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia stabilirea dreptului de proprietate ce urmează a fi acordat conform acestei legi se face la cerere, este contrar art. 135 alin.
(1)din Constituţie care prevede că statul ocroteşte proprietatea, întrucât, ulterior cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate, au făcut asemenea cereri şi alte persoane, ceea ce ar avea ca efect micşorarea întinderii dreptului sau. Problema efectelor acestor cereri ulterioare este de competenţa exclusiva a instanţei judecătoreşti, vizând aplicarea legii şi nu constituţionalitatea ei. Motivul de neconstituţionalitate invocat nu este întemeiat, dreptul persoanei îndreptăţite de a cere reconstituirea proprietăţii sale fiind tocmai o expresie a principiului constituţional al ocrotirii proprietăţii de către stat, care, potrivit art. 41 alin.
(2)din Constituţie, priveşte în mod egal pe toţi virtualii proprietari. De altfel, dacă textul atacat ar fi declarat neconstitutional, însăşi cererea recurentei de reconstituire a proprietăţii sale şi-ar pierde temeiul legal. De aceea, recursul întemeiat pe reiterarea acestui motiv urmează să fie respins, ţinând seama şi de practica jurisdicţională a Curţii, asa cum rezultă din Decretul nr. 173 din 4 iunie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997, care se referă la invocarea, din nou, în recurs, a motivelor ridicate în fond. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Calburean Victoria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 163 din 3 iunie
- Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 3 februarie
- PREŞEDINTE, dr. Mihai Constantinescu Magistrat-asistent, Doina Suliman ---------