DECIZIE Nr. 112*) din 9 noiembrie 1995

(2)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi a Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, invocată de Societatea Comercială "Predeal" - S.A. în Dosarul nr. 7.573/1993 al Judecătoriei Braşov, constata următoarele: Judecătoria Braşov, prin Încheierea din 14 noiembrie 1994, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr. 31/1990, invocată de Societatea Comercială "Predeal" - S.A. Motivele formulate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate au în vedere, în primul rind, art. 20 din Legea nr. 15/1990, care dispune ca, iniţial, capitalul social al societăţilor comerciale este deţinut de statul român, iar bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepţia celor dobîndite cu alt titlu, iar în al doilea rind, prevederile art. 35 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora bunurile constituite ca aport în societatea comercială devin proprietatea acesteia. Textele respective sunt considerate neconstituţionale, întrucît, prin aplicarea lor, societăţile comerciale au putut dobîndi dreptul de proprietate şi asupra unor bunuri pe care statul le detinea ca efect al aplicării unor legi caracterizate ca abuzive, printre care şi Decretul nr. 92/1950, sau chiar fără nici un titlu. Or, ingaduind dobindirea, în aceste condiţii, de către societăţile comerciale, a unor asemenea bunuri, reglementarea cuprinsă în art. 20 din Legea nr. 15/1990 contravine, în opinia autorului excepţiei, art. 41 din Constituţie care ocroteşte proprietatea. La cererea Curţii Constituţionale, instanţa şi-a completat încheierea de sesizare, exprimindu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992. În acest sens, instanţa considera ca dispoziţiile Legii nr. 15/1990 şi ale Legii 31/1990 sunt constituţionale. Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr. 31/1990, Curtea Constituţională a solicitat, potrivit art. 24 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului, iar în temeiul art. 12 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale s-a solicitat şi punctul de vedere al Facultăţii de Drept a Universitatii Bucureşti. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca prevederile art. 144 lit.

1. c)din Constituţie se referă exclusiv la legile şi ordonanţele adoptate după intrarea în vigoare a Constituţiei, dat fiind ca dispoziţiile constituţionale se aplică numai pentru viitor. Asa fiind, Guvernul apreciază ca, întrucît Legea nr. 15/1990 şi Legea nr. 31/1990 sunt anterioare Constituţiei, Curtea Constituţională nu este competenţa a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere. În răspunsul transmis de Facultatea de Drept a Universitatii Bucureşti se precizează ca, neputindu-se examina concordanta cu prevederile constituţionale a Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr. 31/1990, urmează să se aibă în vedere numai constituţionalitatea art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990. Acest text îndeplineşte, pe de o parte, funcţia de a determina noua natura juridică, aceea de drept de proprietate, a dreptului de administrare directa al fostelor unităţi economice de stat, devenite societăţi comerciale, iar pe de altă parte, funcţia de a stabili ca asupra bunurilor pe care le vor dobîndi în viitor aceste societăţi comerciale vor avea, de asemenea, un drept de proprietate. Cît priveşte prima funcţie, se precizează ca art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 este constituţional numai în măsura în care este interpretat în sensul că "societăţile comerciale au devenit proprietare ale bunurilor din patrimoniul lor asupra cărora aveau un drept de administrare regulat născut, deci cu privire la care dreptul de proprietate al statului se nascuse în mod legal, în concordanta cu cadrul constituţional şi legislaţia în vigoare anterioare anului 1989". CURTEA, având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, Legea nr. 15/1990, Legea nr. 31/1990, dispoziţiile art. 144 lit.
2. c)din Constituţie şi ale art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Deşi Legea nr. 15/1990 şi Legea nr. 31/1990 sunt anterioare Constituţiei, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate aparţine Curţii Constituţionale, deoarece aceste acte normative sunt în vigoare, urmînd a fi aplicate, spre a produce efecte juridice şi în prezent, sub imperiul noii legi fundamentale. Întrucît, în afară art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, nici art. 35 din Legea nr. 31/1990 şi nici alte texte din aceste legi nu au legătură cu prevederile art. 41 din Constituţie, pretins incalcate, examinarea excepţiei de neconstituţionalitate urmează să aibă în vedere dispoziţia menţionată de Legea nr. 15/1990. Prin deciziile nr. 7/1993 şi nr. 8/1993, Curtea Constituţională a statuat ca legea, în înţelesul sau de act juridic, este supusă regulii tempus regit actum, asadar, regimului constituţional din perioada în care a fost adoptată. Contradictia unei legi anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia fiind un aspect al conflictului de legi în timp, are drept consecinţa abrogarea ei, totală sau parţială, în temeiul art. 150 alin.

(1)din Constituţie. Legea posterioară nu poate însă atinge dreptul de proprietate născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca legea noua să fie aplicată retroactiv, ceea ce contravine principiului neretroactivitatii legii, înscris în art. 15 alin.

(2)din Constituţie, principiu care se aplică şi legii fundamentale. În cazul la care se referă excepţia de neconstituţionalitate a art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, dreptul de proprietate al societăţilor comerciale născute prin transformarea fostelor unităţi economice de stat a luat fiinta anterior Constituţiei, în temeiul unei legi adoptate sub alt regim constituţional. În consecinţa, chiar dacă dreptul de proprietate al societăţilor comerciale respective ar fi luat naştere în condiţii potrivnice actualei Constituţii, ceea ce nu este însă cazul, acest drept nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietăţii. Potrivit art. 26 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, neconstituţionalitatea unei legi se poate constata de către Curtea Constituţională numai cu referire la raporturi juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991. Aceasta prevedere este, prin ipoteza, aplicabilă şi legilor în vigoare adoptate anterior Constituţiei. Asa fiind, faţă de dispoziţia art. 150 alin.

(1)din Constituţie, care stabileşte ca legile anterioare sunt abrogate în măsura în care contravin dispoziţiile constituţionale, art. 26 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992 limitează efectul abrogator la data intrării în vigoare a Constituţiei. Este însă o regulă ce nu se poate aplica bunurilor trecute în proprietatea societăţilor comerciale născute prin transformarea unităţilor de stat, deoarece, în cazul unor asemenea bunuri, dreptul subiectiv de proprietate al societăţii comerciale s-a constituit în cadrul unor raporturi juridice stabilite anterior Constituţiei. Cît priveşte cuprinderea, în masa bunurilor ce au devenit obiect al dreptului de proprietate al societăţilor comerciale respective, a unor bunuri care anterior n-au intrat legal în proprietatea statului, chestiunea de a şti dacă, în considerarea reglementării legale din momentul respectiv, un anume bun a putut deveni proprietatea societăţii comerciale este de competenţa instanţei judecătoreşti. Examinînd aceasta problema, instanţa va trebui sa stabilească dacă, în regimul reglementărilor legale de la data dobândirii bunului, acesta a putut trece în proprietatea statului sau dacă, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobândire a proprietăţii n-a avut loc niciodată. Pentru considerentele arătate, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 15/1990 şi ale Legii nr. 31/1990, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, C U R T E A În numele legii D E C I D E: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 şi ale Legii nr. 31/1990, invocată de Societatea Comercială "Predeal" - S.A. în Dosarul nr. 7.573/1993 al Judecătoriei Braşov. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 9 noiembrie 1995. PREŞEDINTE, prof.univ.dr. Ioan Deleanu Magistrat-asistent, Doina Suliman ----------------