DECIZIE nr. 229 din 14 decembrie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 954 din Codul civil Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 133 din 28 martie 2000 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Claudia Miu - magistrat-asistent şef Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 954 din Codul civil, excepţie ridicată de Primăria Oraşului Ocna Mures în Dosarul nr. 3.037/1998 al Judecătoriei Aiud. La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenta, ca principiul constituţional al egalităţii nu este aplicabil în cauza. Astfel, egalitatea în faţa legii, în sensul avut în vedere de Constituţie şi confirmat prin jurisprudenta Curţii Constituţionale, poate fi invocată de persoane aflate în situaţii identice, ceea ce nu este cazul în speta. Nu exista o situaţie identică între persoane care au încheiat acte juridice sub imperiul unor vicii de consimţământ diferite. Or, în cazul viciilor de consimţământ, legiuitorul a decis ca pot atrage anularea actului juridic: eroarea, în formele la care se referă art. 954 din Codul civil, dolul, violenta şi leziunea. În concluzie, susţine ca legiuitorul este suveran sa reglementeze condiţiile în care anumite atingeri aduse libertăţii consimţământului pot sau nu sa conducă la anulabilitatea actului juridic respectiv. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 1 aprilie 1999 a Judecătoriei Aiud, pronunţată în Dosarul nr. 3.037/1998 al acelei instanţe, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 954 din Codul civil, excepţie ridicată de Primăria Oraşului Ocna Mures, judeţul Alba. Obiectul dosarului îl constituie acţiunea în anulare a unui contract de vânzare-cumpărare a unor bunuri imobile, întrucât unul dintre elementele esenţiale ale contractului, şi anume consimţământul cu privire la preţul vânzării, a fost viciat de eroare. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 954 din Codul civil sunt neconstituţionale, întrucât prevederile sale sunt limitative, permitand invocarea viciului de consimţământ doar în cazurile expres prevăzute de textul menţionat, iar nu "în toate reprezentarile false ale realităţii, în care ar cădea cineva, cu ocazia încheierii unui act juridic civil, cu privire la orice element al contractului". Astfel, se susţine în continuare, se creează o discriminare între cei care pot invoca eroarea, întrucât se încadrează în ipoteza prevăzută la art. 954 din Codul civil, şi cei care nu o pot invoca, pentru că nu se încadrează în aceeaşi ipoteza, deşi atât unii, cat şi ceilalţi pot să fie victimele unor false reprezentari cu privire la oricare dintre elementele contractului, cu ocazia încheierii lui. Or, din moment ce preţul este un element esenţial al contractului, autorul excepţiei considera ca părţile contractante pot fi în eroare cu privire la acesta. Altminteri, ar trebui ca acest viciu de consimţământ să fie supus regulilor de la leziune. Se arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât creează o discriminare între persoanele care pot invoca eroarea ca viciu de consimţământ (respectiv cei care au fost în eroare asupra identităţii ori calităţilor persoanei) şi cei care nu o pot invoca (respectiv cei care au fost în eroare asupra contravalorii economice a contraprestatiei). Astfel, neprevazand invocarea erorii relative la preţul contractului şi nici leziunea, pentru ca ea se referă numai la actele minorului, dispoziţiile art. 954 din Codul civil sunt în contradictie cu prevederile art. 16 alin.
(1)din Constituţie. În final se solicită să se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 954 din Codul civil "cel puţin referitor la necuprinderea în conţinutul erorii viciu de consimţământ - a ipotezei în care acesta se referă la preţul unui contract, când acest preţ este stabilit de o terta persoana". Judecătoria Aiud şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia este neîntemeiată, deoarece textul constituţional invocat are în vedere o egalitate în faţa legii, care presupune ca "în faţa unei situaţii juridice date, toţi cetăţenii beneficiază de acelaşi tratament legal". Prin urmare, arata instanţa, "aprecierea egalităţii sau inegalitatii cetăţenilor în faţa legii se face prin raportarea lor la o anume situaţie juridică, şi nu prin raportarea comparativa la situaţii juridice distincte". Potrivit art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi putea exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. În punctul sau de vedere preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca dispoziţiile art. 954 din Codul civil nu contravin art. 16 alin.
(1)din Constituţie, având în considerare, pe de o parte, ca în legislaţia noastră leziunea are un domeniu restrâns de aplicare, iar pe de altă parte, ca egalitatea în faţa legii poate fi invocată de persoane aflate în situaţii juridice identice, ceea ce nu este cazul în speta. Se precizează ca, în situaţii în care eroarea nu poate fi invocată spre a repara consecinţele lezionale ale unui contract, exista alte mijloace juridice care pot servi în acest scop, cum ar fi: anularea bazată pe dol, nulitatea decurgând din cauza ilicită ori imorala, o acţiune în daune intemeiata pe un contract. În punctul de vedere al Guvernului se susţine ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata pentru ca, în esenta, prevederile art. 16 alin.
(1)din Constituţie nu sunt incalcate prin art. 954 din Codul civil. "Eroarea constituie o cauza de ineficacitate a contractului doar atunci când priveşte unul dintre elementele strict prevăzute de lege. Or, legea nu prevede între aceste cazuri şi pe acela al disproportiei vadite între contraprestatii, pentru aceste situaţii existând alte posibilităţi de apărare a dreptului încălcat." Se mai considera ca, exprimand disproportia vădită între contraprestatiile ce rezultă dintr-un contract, leziunea "constituie prin ea însăşi o cauza de anulabilitate doar atunci când actul încheiat îndeplineşte următoarele condiţii: este un act de administrare pentru a cărui validitate nu se cere autorizarea prealabilă a autorităţii tutelare, a fost încheiat de un minor între 14 şi 18 ani fără încuviinţarea ocrotitorului legal" şi care nu l-a ratificat expres sau tacit după ce a devenit major. Este anulabil, chiar şi fără leziune, contractul încheiat de o persoană incapabila. Sunt anulabile astfel de contracte, întrucât operează "prezumţia ca în cazul aceste categorii de persoane discernamantul este incomplet format şi aptitudinea de apreciere diminuată. De aceea, lezionarea unei persoane cu capacitatea de exerciţiu restrânsă poate constitui o cauza de nulitate chiar şi în cazul lipsei de echivalenta între preţ şi valoarea reală a lucrului". Pentru persoanele cu capacitate de exerciţiu deplina însă, spre a atrage nulitatea actului, nu este suficienta disproportia vădită între contraprestatii. Se menţionează în final ca lipsa unui preţ sincer şi serios la încheierea contractului de vânzare-cumpărare poate atrage nulitatea actului, dar nu în temeiul art. 954 din Codul civil, ci în temeiul art. 1295 din acelaşi cod. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile verbale şi concluziile scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 954 din Codul civil, care au următorul cuprins: "Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei. Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când consideraţia persoanei este cauza principala, pentru care s-a făcut convenţia." Autorul excepţiei considera ca aceasta dispoziţie legală încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin.
(1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". În opinia sa, dispoziţiile art. 954 din Codul civil creează o inegalitate care priveşte, pe de o parte, persoanele care pot invoca eroarea ca viciu de consimţământ, şi anume acelea care au fost în eroare cu privire la substanţa obiectului actului juridic sau cu privire la identitatea ori la calităţile persoanei cu care s-a contractat, şi pe de altă parte, persoanele care nu o pot invoca pentru ca eroarea lor poarta asupra contravalorii economice a contraprestatiei. Din examinarea dispoziţiilor legale criticate Curtea retine ca dispoziţiile art. 954 din Codul civil nu sunt contrare principiului egalităţii dintre cetăţeni, întrucât ele nu sunt de natura sa genereze o stare de inegalitate. Curtea Constituţională, în jurisprudenta privind egalitatea dintre cetăţeni, a statuat în mod constant ca "principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". În acest sens sunt, de exemplu, deciziile Curţii Constituţionale nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi nr. 175 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 13 ianuarie 2000. În cazul viciilor de consimţământ Curtea observa ca legiuitorul a decis ca anularea actului juridic poate fi atrasa de eroare, în formele prevăzute la art. 954 din Codul civil, dolul, violenta şi leziunea. De vreme ce, potrivit prevederilor art. 1157 din Codul civil, aplicate în condiţiile art. 25 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, leziunea este caracterizată ea însăşi ca fiind un viciu de consimţământ, oricât de restrânsă i-ar fi sfera de aplicare, condiţiile în care leziunea operează nu pot fi cautate în reglementarea data prin lege erorii ca viciu de consimţământ. Este de observat, asadar, că nu exista o situaţie identică între persoane care au încheiat un act juridic sub imperiul unor vicii de consimţământ diferite. Curtea mai retine ca autorul excepţiei priveşte global şi nediferentiat chiar şi cauzele ce pot provoca diferitele vicii de consimţământ, cum este, de exemplu, faptul ca de cele mai multe ori eroarea asupra substanţei obiectului convenţiei se concretizează într-o disproportie grava între valoarea prestaţiilor participanţilor la contract, caz în care acţiunea în anulare este posibila. Pentru considerentele expuse mai sus Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu determina violarea principiului constituţional al egalităţii între subiectele de drepturi şi obligaţii civile, astfel încât legiuitorul este suveran sa reglementeze, potrivit politicii sale legislative, condiţiile în care atingerile mai mici sau mai importante, aduse consimţământului la încheierea unor acte juridice, pot sau nu pot sa conducă la anulabilitatea actului juridic. De altfel, însuşi autorul excepţiei, făcând distincţie între ipotezele avute în vedere de art. 954 din Codul civil, a precizat ca principiul constituţional al egalităţii nu este încălcat de dispoziţiile acestui text, ci de interpretarea sa doctrinara. Potrivit competentei sale, care este strict şi limitativ prevăzută la art. 144 lit. c) din Constituţie şi la art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea poate exercita controlul de constituţionalitate numai cu privire la o lege sau o ordonanţa în vigoare sau la dispoziţii cuprinse în acestea, iar nu şi asupra constituţionalităţii interpretării lor doctrinare. În fine, Curtea retine ca şi în ipoteza în care critica ar fi fost intemeiata, în cazul în care s-ar fi constatat crearea unor inegalitati prin dispoziţiile art. 954 din Codul civil, Curtea Constituţională nu ar putea sa adauge noi ipoteze la cele cuprinse de legiuitor în textul respectiv, pentru ca aceasta ar avea semnificatia unei ingerinţe în actul de legiferare. Faţa de motivele arătate mai sus, în temeiul art. 58 alin.
(1), al art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 954 din Codul civil, excepţie ridicată de Primăria Oraşului Ocna Mures în Dosarul nr. 3.037/1998 al Judecătoriei Aiud. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie 1999. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent şef, Claudia Miu ---------