DECIZIE nr. 854 din 9 iunie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1441 din Codul civil Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 506 din 22 iulie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1441 din Codul civil, excepţie invocată de Ion Surugiu în Dosarul nr. 1858.3/101/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 19 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1858.3/101/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1441 din Codul civil, excepţie invocată de Ion Surugiu într-o cauză având ca obiect judecarea apelului într-o cauză privind rezilierea unui contract de închiriere a unui spaţiu aferent desfăşurării activităţii de comerţ, precum şi o cerere de intervenţie. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 51 din Codul de procedură civilă contravin dreptului constituţional la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece admisibilitatea unei cereri de intervenţie accesorie în cadrul unei căi de atac duce la tergiversarea soluţionării cauzei, prin exercitarea tuturor drepturilor procesuale recunoscute intervenientului, în aceleaşi condiţii ca şi celorlalte părţi din proces. Se arată că beneficiul oferit de legea procesuală intervenientului nu este justificat, dat fiind faptul că acesta nu invocă un drept propriu, ci doar sprijină apărarea uneia din părţi. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 1441 din Codul civil, se arată că inopozabilitatea faţă de cumpărător a locaţiunii făcute înainte de înstrăinarea bunului, deoarece locaţiunea nu are dată certă, împiedică liberul acces al locatarului la o activitate economică, în condiţiile în care actul de vânzare se referă la un spaţiu aferent desfăşurării unei activităţi de comerţ. Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 51 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1441 din Codul civil, potrivit cărora: - Art. 51 din Codul de procedură civilă: "Cererea de intervenţie în interesul uneia din părţi se poate face chiar înaintea instanţei de recurs."; - Art. 1441 din Codul civil: "Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat, cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare, întrucât a fost făcută prin un act autentic sau prin un act privat, dar cu data certă, afară numai când desfiinţarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune.". În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin.
(3)privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cererilor într-un termen rezonabil, art. 45 - Libertatea economică şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se invocă art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia, Curtea constată următoarele: I. Prevederile art. 51 din Codul de procedură civilă reprezintă norme procedurale, emise de legiuitor în temeiul competenţei sale, recunoscute prin art. 126 alin.
(2)din Constituţie. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, posibilitatea formulării unei cereri de intervenţie accesorie în cadrul unei căi de atac nu este de natură a contraveni dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece exercitarea tuturor drepturilor procesuale recunoscute intervenientului, în aceleaşi condiţii ca şi celorlalte părţi din proces, nu poate fi interpretată ca o tergiversare a soluţionării cauzei. Dimpotrivă, acest drept recunoscut intervenientului în proces este o transpunere pe plan procesual a dreptului constituţional la apărare, ce este garantat în tot cursul procesului, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 53 din Codul de procedură civilă, intervenientul dobândeşte calitatea de parte din momentul admiterii cererii sale. II. În ceea ce priveşte art. 1441 din Codul civil, autorul excepţiei, care are calitatea de locatar al unui spaţiu destinat desfăşurării unei activităţi de comerţ, invocă încălcarea dreptului constituţional al liberului acces la o activitate economică, deoarece contractul de locaţiune a încetat, ca efect al vânzării bunului, dat fiind faptul că persoana care a cumpărat bunul nu este datoare să respecte locaţiunea ce a fost încheiată anterior vânzării, în situaţia în care aceasta nu este cuprinsă într-un înscris autentic sau într-un act sub semnătură privată cu dată certă. Aceste susţineri nu sunt întemeiate, deoarece neîndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru opozabilitatea contractului de locaţiune faţă de cumpărător nu poate fi invocată ca motiv de neconstituţionalitate, în acord şi cu principiul general de drept potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă în susţinerea intereselor sale - nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1441 din Codul civil, excepţie invocată de Ion Surugiu în Dosarul nr. 1858.3/101/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iunie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ------------