DECIZIE nr. 100*) din 26 septembrie 1996

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, prin Încheierea din 2 noiembrie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 2.673/1995, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. 1 lit

1. a)din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, invocată de reclamantul Dinca Marcel. În susţinerea excepţiei se arata ca dispoziţiile art. 30 alin. 1 lit.
2. a)din Legea nr. 27/1994 contravin prevederilor art. 16 alin.

(1)din Constituţie, prin aceea ca determina o discriminare între agenţii economici mici şi mijlocii - care sunt obligaţi, în lipsa mijloacelor băneşti, sa suporte taxe exorbitante, inchiriind spaţii aflate în locuri publice - şi agenţii economici puternici, care ocupa cu chirie spaţii cu aceeaşi destinaţie, situate însă în clădiri. Potrivit calculelor înfăţişate, cei din prima categorie plătesc lunar, pentru 10 mp, aproape 250.000 lei, în timp ce chiria lunară pentru aceeaşi suprafaţa situata într-o clădire este de numai 2.000 lei. Întrucît Încheierea de sesizare din 2 noiembrie 1995 nu cuprindea opinia instanţei, Curtea, în conformitate cu art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, a solicitat completarea acesteia. Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a III-a civilă a transmis, la data de 31 mai 1996, opinia sa asupra excepţiei de neconstituţionalitate, constatind ca "legea atacată este în vigoare, ea nefiind expres sau tacit abrogată şi ca, în atare situaţie, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 150 alin.

(1)din Constituţie". În baza art. 24 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, susţine ca dispoziţiile art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 sunt constituţionale, dat fiind ca se referă la relaţiile financiare reglementate prin art. 138 alin.

(2)din Constituţie, text potrivit căruia "impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi condiţiile legii". Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile art. 30 alin. 1 lit.

1. a)din Legea nr. 27/1994, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în temeiul art. 144 lit.
2. c)din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, în cauza fiind vorba de o lege ulterioară adoptării Constituţiei. Art. 30 alin. 1 lit.
3. a)din Legea nr. 27/1994 prevede că persoanele fizice şi juridice care, pentru vânzarea de produse ori prestări de servicii, ocupa temporar sau permanent locuri publice, altele decît cele prevăzute la art. 27 (locuri publice de desfacere din municipii, oraşe şi comune: pieţe, tîrguri, oboare etc.), precum şi suprafeţe în faţa magazinelor sau atelierelor de prestări de servicii, după caz, datorează taxe între 800 şi 1.200 lei/mp/zi. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, taxele astfel prevăzute se stabilesc de consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, în cadrul limitelor menţionate. Prin Ordonanţa Guvernului nr. 24 din 11 august 1995 pentru modificarea şi completarea reglementărilor privind impozitul pe venitul agricol şi impozitele şi taxele locale, art. 30 din Legea nr. 27/1994 a fost completat cu doua alineate care reglementează situaţiile în care taxele, între 800 şi 1.200 lei/mp/zi, se reduc. S-a susţinut de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate ca art. 30 alin. 1 lit.
4. a)din Legea nr. 27/1994 este neconstitutional, întrucît contravine dispoziţiilor art. 16 alin.

(1)din Constituţie. Pe fond, Curtea constata ca, faţă de art. 16 alin.

(1)din Constituţie, care consacra egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 30 alin. 1 lit.

1. a)din Legea nr. 27/1994 nu introduce o discriminare. Este în afară oricărei îndoieli ca cele două categorii de agenţi economici, la care face referire reclamantul, se afla în situaţii complet diferite sub aspect juridic, ceea ce exclude, bineînţeles, aplicarea aceloraşi reglementări. Astfel, în timp ce unii dintre ei ocupa suprafeţe comerciale în temeiul contractelor de închiriere, ceilalţi, care intra sub incidenţa dispoziţiilor art. 30 alin. 1 lit.
2. a)din Legea nr. 27/1994, ocupa, temporar sau permanent, locuri publice, urmînd sa plătească, pentru acestea, taxele stabilite potrivit legii sus-menţionate, iar nu chirie. În consecinţa, nu se poate susţine ca se încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, atât timp cît prevederile art. 30 alin. 1 lit.
3. a)din Legea nr. 27/1994 se aplică, în mod egal, tuturor agenţilor economici ce intra sub incidenţa sa. În acest sens, în practica instanţei de justiţie constituţională s-a decis, în mod constant, ca principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Or, este evident ca, în speta, ne aflam în faţa unor situaţii diferite, care exclud aplicarea aceluiaşi tratament din punct de vedere financiar şi juridic. Formulând excepţia de neconstituţionalitate, reclamantul se plînge şi de cuantumul taxelor stabilite prin textul atacat, cuantum care, în opinia sa, este exorbitant şi, de aceea, aproape imposibil de suportat de către agenţii economici. Aceasta taxa, considerată excesiva, apare ca un argument în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la acest aspect, Curtea constata că nu se poate pronunţa asupra cuantumului taxelor stabilite prin Legea nr. 27/1994, nefiind vorba de o chestiune de constituţionalitate, cu care de altfel nici nu a fost nemijlocit sesizată. În sfârşit, chiar dacă ar considera ca taxele la care se referă reclamantul sunt cu adevărat excesive, Curtea nu ar putea, fără a se transforma în legislator pozitiv, să le modifice, inlocuind taxele respective din lege cu o reglementare proprie. Faţa de cele arătate, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca vadit nefondata. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit.
4. c)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994, invocată de Dinca Marcel în Dosarul nr. 2.673/1995 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 26 septembrie 1996. ------------------ Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Deleanu Magistrat-asistent, Florentina Geangu -----------------