DECIZIE nr. 215 din 17 iunie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 269 din 7 octombrie 1997 Ioan Muraru - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Constantin Burada - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Almaleh Tudor împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 30 ianuarie 1997*). Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 iunie 1997, în lipsa părţilor, cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 10 iunie 1997 şi, apoi, datorită imposibilităţii întrunirii completului de judecată, la data de 17 iunie
- -------------- Notă ... *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 19 din 30 ianuarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 11 iunie
- CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 31 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Almaleh Tudor în Dosarul nr. 1.232/
- Prin Decizia nr. 19 din 30 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Împotriva Deciziei nr. 19 din 30 ianuarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Almaleh Tudor, sustinand, în esenta, ca posibilitatea pe care art. 330^1 din Codul de procedură civilă o acorda procurorului general de a declara oricând recursul în anulare aduce o atingere grava principiului "securităţii circuitului civil" şi-i creează acestuia o situaţie privilegiată, incalcandu-se astfel principiul egalităţii părţilor, prevăzut în art. 16 alin.
(1)şi
(2)din Constituţie. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Din notele scrise, depuse în susţinerea excepţiei, precum şi din Încheierea din 31 octombrie 1996 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, rezultă ca Almaleh Tudor a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Instanţa suprema a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia privind dispoziţiile acestui articol, excepţie respinsă ca vadit nefondata prin decizia atacată. Prin recurs se invoca pentru prima data neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Recursul este neîntemeiat. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională hotărăşte "asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa ei. Soluţia contrară nu poate fi primită, deoarece s-ar încalcă prevederile art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în faţa instanţei judecătoreşti, părţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţă şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanţa însăşi este obligată să-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze prin încheiere Curtea Constituţională. Dacă aceste reguli se referă la condiţiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţionează pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului. Posibilitatea de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanţa în situaţia de a se pronunţa în legătură cu noi probleme litigioase care nu au fost avute în vedere la judecata în fond. În sensul celor arătate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Almaleh Tudor împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 30 ianuarie
- Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 17 iunie
- PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Constantin Burada ----------