DECIZIE nr. 220 din 13 martie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 24 aprilie 2007 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 2.569/2006 al Judecătoriei Târgovişte. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 13 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.569/2006, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ministerul Public într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei cereri de desfiinţare a unor înscrisuri. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate restrâng cazurile în care Ministerul Public poate porni acţiunea civilă, încălcându-se prevederile art. 131 alin.
(1)din Constituţie, care prevăd că, "în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor", fără a distinge între categoriile de cetăţeni. Judecătoria Târgovişte arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, atâta timp cât art. 131 alin.
(1)din Constituţie nu face referire la ordinea de drept şi la drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi nu face trimitere la lege, aşa cum alte dispoziţii constituţionale o fac. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 71 din 5 martie 2002. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 131 alin.
(1)referitoare la rolul Ministerului Public. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 71 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002, a statuat că posibilitatea declanşării procesului civil trebuie să aparţină, în principiu, doar persoanei care pretinde că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost nesocotite. Curtea a constatat că din interpretarea sistematică a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin.
(1), art. 129 şi ale art. 131 alin.
(1)nu rezultă că legiuitorul are obligaţia de a reglementa dreptul procurorului de a declanşa procesul civil, fiind de competenţa sa exclusivă ca în considerarea anumitor împrejurări determinate să consacre posibilitatea şi altor persoane sau organe, în afară de persoana care se pretinde titularul dreptului, de a sesiza instanţele judecătoreşti. În considerarea unor asemenea situaţii, dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă consacră posibilitatea procurorului de a porni procesul civil în cazurile în care persoana interesată se află într-o imposibilitate juridică (fiind lipsită de capacitate de exerciţiu sau având capacitate de exerciţiu restrânsă) ori obiectivă (cazul persoanei dispărute) de a-şi exercită dreptul de acces la justiţie. De asemenea, pe baza aceleiaşi dispoziţii, legiuitorul este îndreptăţit să prevadă această posibilitate şi în alte situaţii în care consideră necesar, având în vedere specificul unor acţiuni care se judecă potrivit procedurii civile, raportat la prevederile constituţionale privind rolul şi atribuţiile procurorului. În consecinţă, Curtea nu a putut primi susţinerile autorului excepţiei conform cărora dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă ar limita atribuţiile procurorului prevăzute la art. 131 alin.
(1)din Constituţie, întrucât aceste atribuţii au fost avute în vedere în ansamblul reglementării participării procurorului în procesul civil. Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestei decizii îşi păstrează valabilitatea. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ministerul Public, în Dosarul nr. 2.569/2006 al Judecătoriei Târgovişte. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu --------