DECIZIE nr. 729 din 24 iunie 2008

DECIZIE nr. 729 din 24 iunie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 588 din 5 august 2008 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Corneliu Ştefan Bistriceanu, Sanda Bistriceanu şi Mihai Filip în Dosarul nr. 80/300/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, avocat Daniela-Louise Mohanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care pune în discuţie lipsa de procedură cu partea Mircea Gherghinescu, decedat. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că, potrivit încheierii de sesizare, Mircea Gheorghiu este parte în dosar în calitate de pârât. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legală, cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate fiind fixat prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Deliberând, Curtea respinge cererea prealabilă vizând procedura de citare, constată că aceasta este legală şi acordă cuvântul pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul convenţional al autorilor excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare", contravin dreptului la o cale efectivă de atac, consacrat de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece termenul de recurs este calculat nu de la data comunicării hotărârii, ci a pronunţării ei. Se creează, în acelaşi timp, o discriminare între subiectele de drept care beneficiază de o cale de atac ce poate fi promovată din momentul comunicării hotărârii judecătoreşti şi cei care au interesul să atace cu recurs o hotărâre prin care se constată perimarea, pentru care termenul de recurs curge din momentul pronunţării acesteia. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată deoarece textul de lege criticat nu se opune dreptului de a folosi căile de atac, în condiţiile legii. Mai mult, nicio prevedere din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici din Constituţia României nu dispun cu privire la modalitatea în care legiuitorul ar trebui să reglementeze asupra normelor privind procedura de judecată, atât timp cât drepturile fundamentale aici înscrise sunt respectate. Totodată, termenul de recurs al hotărârii prin care se constată perimarea, calculat de la momentul pronunţării acesteia, are un caracter special, având în vedere că dreptul la acţiune al titularului este lăsat din propria neglijenţă sau dezinteres în nelucrare, astfel că posibilitatea exercitării acestei căi de atac constituie ea însăşi un beneficiu al subiectului de drept. Textul legal criticat nu creează discriminări, având în vedere că se aplică unitar tuturor celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridică reglementată de ipoteza normei legale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 22 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 80/300/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Corneliu Ştefan Bistriceanu, Sanda Bistriceanu şi Mihai Filip într-o cauză civilă privind soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a constatat perimarea unei cereri de chemare în judecată. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale întrucât stabilesc ca moment al curgerii termenului pentru exercitarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii prin care se constată perimarea data pronunţării hotărârii, şi nu a comunicării acesteia, lipsind astfel părţile de dreptul la o cale efectivă de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.