DECIZIE nr. 633 din 3 octombrie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit.
- h)din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 6 noiembrie 2006 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit.
- h)din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Matei în Dosarul nr. 4.881/1.431/2005 al Tribunalului Mureş - Secţia penală. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că ceea ce se critică, în realitate, în motivarea acesteia este modul în care instanţele de judecată au interpretat, în cauză, dispoziţiile legale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 21 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.881/1.431/2005, Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit.
- h)din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Matei în dosarul menţionat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că legiuitorul ar fi trebuit să detalieze textul de lege criticat, respectiv să facă distincţie între retragerea plângerii, împăcarea părţilor, respectiv stingerea unui litigiu determinată de o anumită împrejurare obiectivă, care să nu echivaleze cu o retragere a plângerii. În opinia autorului excepţiei, "modul în care legiuitorul a înţeles să prevadă în cadrul art. 10 alin. 1 lit.
- h)din Codul de procedură penală cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată [...] nu reprezintă altceva decât o încălcare a libertăţii accesului la justiţie [...]". Tribunalul Mureş - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă liberul acces la justiţie, ci "dă expresie, în limitele excepţiilor de disponibilitate prevăzute de lege, dreptului persoanei vătămate printr-o infracţiune să pună capăt procesului penal, prin retragerea plângerii prealabile sau prin împăcarea cu făptuitorul dacă, în prealabil, după caz, a cerut sau a pus în mişcare acţiunea penală". În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu încalcă liberul acces la justiţie, precum şi faptul că problemele de aplicare a legii, sesizate de autorul excepţiei, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că art. 10 alin. 1 lit.
- h)din Codul de procedură penală nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21. Totodată, apreciază că autorul excepţiei nu critică textul de lege pentru ceea ce conţine, ci pentru modul de interpretare şi aplicare a acestuia, aspecte ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.
- d)din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit.
- h)din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: [...]
- h)a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală;[...]" Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că ceea ce se critică, în realitate, este interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit.
- h)din Codul de procedură penală, în raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii în cauză. În speţă, conform susţinerilor autorului excepţiei, acesta a formulat plângere împotriva aceleiaşi fapte atât la organele de cercetare penală, cât şi, ulterior, la instanţa de judecată, iar solicitarea sa de a fi conexate cele două dosare astfel constituite a fost respinsă. Totodată, i s-a pus în vedere să opteze cu privire la dosarul în care doreşte să continue judecata, iar cu privire la celălalt dosar, i s-a luat o declaraţie de retragere a plângerii, urmare căreia s-a pronunţat o sentinţă de încetare a procesului penal, în temeiul art. 10 alin. 1 lit.
- h)din Codul de procedură penală. Autorul excepţiei solicită ca, prin detalierea conţinutului textului de lege criticat, legiuitorul să elimine posibilitatea ca retragerea plângerii, în situaţia dată, să fie interpretată în sensul de împăcare, câtă vreme aceasta a fost determinată, în opinia sa, de o situaţie obiectivă, respectiv existenţa pe rolul aceleiaşi instanţe de judecată a două dosare cu acelaşi obiect. În opinia sa, o asemenea interpretare i-ar încălca liberul acces la justiţie prin aceea că s-ar putea ajunge la situaţia în care în cadrul dosarului în care se continuă judecata şi care se află în stadiul de administrare de probe să fie invocat art. 10 lit.
- j)din Codul de procedură penală, în sensul existenţei unei autorităţi de lucru judecat. Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată". Atât interpretarea conţinutului unei norme juridice, cât şi îndreptarea eventualelor erori de interpretare sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege pe care, de altfel, autorul excepţiei le-a promovat. Curtea constată în acest sens că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul recursului declarat de Florin Matei împotriva Sentinţei penale nr. 1.144 din 13 septembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în Dosarul nr. 4.048/2005, prin care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a retragerii de către acesta a plângerii prealabile directe. Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 alin.
(1)şi
(6)din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Matei în Dosarul nr. 4.881/1.431/2005 al Tribunalului Mureş - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2006. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta --------