DECIZIE nr. 905 din 16 octombrie 2007

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 9 noiembrie 2007 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48^2 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Voxline Communication" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 32.585/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 alin.

(2)din Codul de procedură civilă, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 16 octombrie 2007. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 23 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 32.585/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48^2 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Voxline Communication" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare, "anularea formelor de executare şi suspendarea executării silite". În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia consideră că dispoziţiile art. 48^2 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 contravin prevederilor art. 56 alin.

(2)din Constituţie, referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Aceasta, deoarece tariful de monitorizare nu reprezintă o sarcină fiscală, având natura unei plăţi legale constituite ca sursă de venituri proprii extrabugetare administrate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, astfel că acestea nu pot fi incluse în bugetul de stat, nu au caracterul unor creanţe fiscale şi, în consecinţă, nu pot fi aplicabile regulile Codului de procedură fiscală, astfel cum dispune art. 48^2 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002. În opinia autorului excepţiei, acest tip de impunere contravine principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale şi în plus reprezintă o supraimpunere a veniturilor contribuabilului, fapt ce contravine şi legislaţiei comunitare, deoarece încasările obţinute de contribuabil din activitatea de telecomunicaţii sunt astfel dublu taxate: o dată reprezentând baza de calcul pentru tariful de monitorizare, iar a doua oară reprezentând baza de calcul pentru impozitul pe venit sau pe profit. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti opinează în sensul că dispoziţiile art. 48^2 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor sunt constituţionale, excepţia fiind, aşadar, neîntemeiată. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48^2 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 este inadmisibilă deoarece autorul excepţiei nu motivează sub niciun aspect pretinsa contrarietate a acestui text faţă de dispoziţiile art. 56 alin.

(2)din Constituţie, încălcându-se astfel art. 10 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia orice sesizare adresată Curţii Constituţionale trebuie motivată. Avocatul Poporului susţine, în punctul său de vedere, că dispoziţiile art. 48^2 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 sunt constituţionale. Critica faţă de prevederile art. 56 alin.

(2)din Constituţie nu poate fi reţinută, arătându-se, în esenţă, că tariful de monitorizare anual şi tariful de utilizare a resurselor de numerotaţie nu constituie o sarcină fiscală, ci reprezintă o plată legală pentru activitatea de supraveghere şi control al pieţei comunicaţiilor electronice, desfăşurată de Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în conformitate cu prevederile legii. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 48^2 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, modificate prin art. III pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 2 octombrie 2006. Textul legal criticat are următorul conţinut: Art. 48^2 alin.

(3): "

(3)Tariful de monitorizare şi tariful de utilizare a resurselor de numerotaţie se administrează de ANRC, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia cazului în care prin lege specială se dispune altfel." În plus faţă de aceste dispoziţii, autorul excepţiei a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48^3 alin.

(4)şi art. 48^4 alin.

(4)din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, precum şi ale art. 6 alin.

(2)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a acestor texte legale a fost însă respinsă ca inadmisibilă de către instanţa de judecată, pe motivul lipsei legăturii cu soluţionarea fondului cauzei. Întrucât, potrivit art. 29 alin.

(4)din Legea nr. 47/1992, "sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere ... (...)", rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doar dispoziţiile de lege criticate reţinute ca atare prin încheierea de sesizare, şi anume art. 48^2 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege contravin prevederilor art. 56 alin.

(2)din Constituţie, potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente: În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 56 alin.

(2)din Constituţie, Curtea observă că aceasta nu poate fi primită deoarece textul constituţional invocat nu are incidenţă în cauză. Aşa cum însuşi autorul excepţiei susţine în motivare, tariful de monitorizare nu are natura unei sarcini fiscale, reprezentând o plată legală pentru prestarea unui serviciu şi care constituie una dintre sursele de venituri proprii extrabugetare, administrate, în temeiul legii, de Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei. În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 517 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 23 noiembrie 2005. În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora la calcularea tarifului de monitorizare nu sunt aplicabile prevederile Codului de procedură fiscală deoarece acesta nu se include în categoria impozitelor şi taxelor ce se constituie sursă la bugetul de stat sau la bugetele locale, Curtea reţine că acestea nu au natura unor critici de neconstituţionalitate, ci vizează în realitate necorelarea dintre diverse acte normative în materie. Or, aceste aspecte excedează competenţei Curţii Constituţionale, armonizarea şi corelarea legislaţiei în vigoare fiind atributul legiuitorului. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48^2 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Voxline Communication" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 32.585/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi ----