DECIZIE Nr. 84 din 26 septembrie 1995 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 251 din 1 noiembrie 1995 Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte Costica Bulai - judecător Antonie Iorgovan - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Ioan Griga - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol soluţionarea recursului declarat de Popescu C. Enache, Popescu C. Mihai şi Popescu C. Nicolae împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 37 din 29 martie 1995. La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, părţile lipsa. Procedura legal îndeplinită. Preşedintele completului declara dezbaterile deschise. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvintul, pune concluzii de respingere a recursului, aratind că nu este invocat nici un motiv de casare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 37/1995, aceasta fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor constituţionale şi în concordanta cu practica Curţii Constituţionale. Preşedintele completului declara dezbaterile închise. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine: În Dosarul nr. 3.850/1994 al Judecătoriei Tulcea, reclamanţii Popescu C. Enache, Popescu C. Mihai şi Popescu C. Nicolae au invocat excepţia de neconstituţionalitate a Ordinului comun nr. 350/134 din 2 decembrie 1978 emis de Ministerul Finanţelor şi Banca Naţionala a României şi a Notei comune nr. VIII/175 din 8 martie 1994 a acestor doua autorităţi, cu susţinerea ca prevederile menţionate contravin art. 1.606 din Codul civil. Prin Decizia nr. 37 din 29 martie 1995, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată, cu motivarea ca, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, excepţia poate viza numai legile şi ordonanţele, nu şi actele emise de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, precum şi ca, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept. În sprijinul acestei motivatii este invocată practica constanta a Curţii Constituţionale. Împotriva deciziei, reclamanţii-recurenti au declarat recurs, solicitând Curţii Constituţionale sa analizeze dacă art. 1.606 din Codul civil a fost modificat şi dacă aceasta modificare este constituţională sau nu. Deoarece soluţionarea excepţiei s-a făcut, în temeiul art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, fără citarea părţilor, după declararea recursului s-au solicitat puncte de vedere, conform art. 24 alin.
(3)din aceeaşi lege, Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului. În punctul de vedere exprimat, Guvernul apreciază ca, potrivit dispoziţiilor constituţionale şi legale, Curtea Constituţională nu are competenţa soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate a ordinelor ministrilor şi, în consecinţa, excepţia ridicată în Dosarul nr. 3.850/1994 al Judecătoriei Tulcea este nefondata. Cele două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinînd decizia atacată, încheierea de sesizare, motivul de recurs, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992, precum şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine următoarele: Prin recursul declarat se solicita pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei decizii cu privire la constituţionalitatea modificării art. 1.606 din Codul civil prin Ordinul comun nr. 350/134 din 2 decembrie 1978, emis de Ministerul Finanţelor şi Banca Naţionala a României, şi Nota comuna nr. VIII/175 din 8 martie 1994 a aceloraşi autorităţi, nefiind invocat nici un motiv de casare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 37 din 29 martie 1995. Rezultă ca, întrucît recursul nu vizează nici unul dintre motivele de casare prevăzute la art. 304 din Codul de procedură civilă, acesta urmează a fi respins. Solicitarea privind pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei decizii referitoare la constituţionalitatea modificării, prin actele administrative enunţate, a prevederilor art. 1.606 din Codul civil urmează a fi respinsă, de asemenea, întrucît, chiar dacă aceasta s-ar fi făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 23 alin.
(4)şi
(5)din Legea nr. 47/1992, adică printr-o încheiere a instanţei în faţa căreia s-a ridicat excepţia cuprinzând punctele de vedere ale părţilor în susţinerea sau în combaterea acestora şi opinia instanţei, Curtea Constituţională nu este competenţa să soluţioneze, având în vedere prevederile imperative ale art. 144 lit. c) din Constituţie şi pe cele ale art. 23 alin.
(1)din Legea nr. 47/
- Potrivit acestor dispoziţii constituţionale şi legale, Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor. În cauza, se solicita constatarea neconstitutionalitatii unor acte ale administraţiei publice centrale, respectiv a Ordinului comun nr. 350/134 din 2 decembrie 1978 şi a Notei comune nr. VIII/175 din 8 martie 1994, emise de Ministerul Finanţelor şi Banca Naţionala a României, care, pentru considerentele arătate, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii. Curtea Constituţională, din oficiu, în condiţiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, a examinat decizia atacată şi nu a constatat existenta unor motive pentru casarea Deciziei sale nr. 37 din 29 martie
- În consecinţa, pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3 şi art. 13 alin.
(1)lit. A.c) din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Popescu C. Enache, Popescu C. Mihai şi Popescu C. Nicolae împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 37 din 29 martie
- Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 26 septembrie
- PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu ------------------------