DECIZIE nr. 539 din 9 aprilie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 376, art. 399 alin. 3 şi art. 578 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 20 iulie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 376, art. 399 alin. 3 şi art. 578 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandra Ene în Dosarul nr. 4.726/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 19 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.726/281/2008, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 376, art. 399 alin. 3 şi art. 578 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandra Ene. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, deoarece art. 578 din Codul de procedură civilă nu prevede cine şi în ce condiţii are obligaţia de a preda imobilul în litigiu. Se mai susţine că, în aplicarea art. 376 din acelaşi cod, s-a procedat la învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti care nu era definitivă, în condiţiile în care contestatoarea neavând studii juridice nu a avut posibilitatea să se apere eficient în cursul procesului, iar diferenţierea - prin art. 399 alin. 3 - a titlurilor executorii în hotărâri judecătoreşti şi titluri care nu sunt emise de instanţele judecătoreşti constituie o discriminare de natură să genereze inegalitate în faţa legii. Judecătoria Ploieşti consideră excepţia neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu contravin Constituţiei. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 376, art. 399 alin. 3 şi art. 578 din Codul de procedură civilă. Aceste prevederi de lege au următoarea redactare: - Art. 376: "Se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. Actele autentificate de o reprezentanţă diplomatică sau consulară a României se vor putea învesti cu formula executorie de judecătoria domiciliului uneia din părţile părtaşe la actul autentic. Dacă niciuna din părţi nu are domiciliul cunoscut în ţară, învestirea cu formula executorie se face la judecătoria sectorului III din Capitala României."; - Art. 399 alin. 3: "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."; - Art. 578: "Dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-şi îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin.
(1)referitor la principiul egalităţii, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: I. Prevederile art. 376 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în raport de dispoziţiile constituţionale invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, Curtea a statuat în esenţă că, potrivit prevederilor art. 126 alin.
(2)din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată, în care este inclusă şi procedura executării silite, se face prin lege. Prin urmare, reglementarea condiţiilor în care hotărârile definitive sunt executorii este o problemă care ţine de opţiunea legiuitorului. II. Asupra criticii având ca obiect prevederile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în mai multe rânduri, ca, de exemplu, prin Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, sau Decizia nr. 935 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007. În deciziile amintite, Curtea a reţinut că, "în esenţă, contestaţia la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să ofere lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu ce urmează să fie valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări ce vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri ce emană de la organe cu activitate jurisdicţională, în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat." III. Referitor la neconstituţionalitatea art. 578 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, a reţinut că dispoziţiile art. 578-580^1, cuprinse în secţiunea Codului de procedură civilă referitoare la predarea silită a bunurilor imobile, instituie norme de procedură ce trebuie respectate de către debitorul obligaţiei de predare a imobilului, respectiv atribuţiile executorului judecătoresc căruia i-a fost încredinţată executarea silită, precum şi că prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare. De asemenea, a reţinut că, potrivit art. 126 alin.
(2)din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, sub acest aspect, textele de lege criticate satisfac exigenţa impusă de norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile Legii fundamentale. Considerentele reţinute în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 376, art. 399 alin. 3 şi art. 578 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandra Ene în Dosarul nr. 4.726/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu ----