DECIZIE nr. 310 din 3 martie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996, art. 480 şi art. 1436 din Codul civil Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 228 din 7 aprilie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996, art. 480 şi 1436 din Codul civil, excepţie ridicată de Graţiana Pavel în Dosarul nr. 3.894/55/2008 al Tribunalului Arad - Secţia civilă. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 28 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.894/55/2008, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996, art. 480 şi 1436 din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Graţiana Pavel într-o cauză civilă ce are ca obiect o acţiune în rezilierea unui contract de închiriere. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia consideră că neprorogarea de drept a contractelor de închiriere determină încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi din tratatele internaţionale invocate. Arată că, în diferite state europene, prorogarea de drept a contractelor de închiriere operează în favoarea chiriaşilor. Susţine că statul recunoaşte doar formal dreptul la locuinţă, prin prevederile art. 23 din Legea locuinţei acest drept nefiind garantat, mai mult, prevederile criticate aducând atingere demnităţii chiriaşilor şi producând traume sufleteşti acestora. Cu privire la prevederile art. 480 şi 1436 din Codul civil, autorul nu formulează o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea faţă de dispoziţiile constituţionale şi din tratatele internaţionale invocate. Tribunalul Arad - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Apreciază că dispoziţiile constituţionale şi din tratatele internaţionale invocate nu reglementează materia locaţiunii şi nici a proprietăţii, astfel încât nu pot exista neconcordanţe între acestea şi textele de lege criticate. Totodată, arată că autorul excepţiei nu motivează excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 480 şi 1436 din Codul civil. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale şi din tratatele internaţionale invocate, de vreme ce prin acestea se creează cadrul legal pentru ocrotirea interesului public şi a drepturilor şi intereselor cetăţenilor. De asemenea, apreciază că dispoziţiile constituţionale ale art. 57 nu sunt incidente în cauză. Totodată, consideră că analiza situaţiei de fapt, respectiv dacă evacuarea chiriaşului dintr-un spaţiu locativ este conformă cu legea, reprezintă un aspect al aplicării acesteia, ce intră în competenţa exclusivă a instanţelor de judecată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, art. 480 şi 1436 din Codul civil, având următorul conţinut: - Art. 23 din Legea nr. 114/1996: "În cazul în care părţile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriaşul este obligat să părăsească locuinţa la expirarea termenului contractual."; - Art. 480 din Codul civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege."; - Art. 1436 din Codul civil: "Locaţiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuinţă de o prealabilă înştiinţare. Dacă contractul a fost fără termen, concediul trebuie să se dea de la o parte la alta, observându-se termenele defipte de obiceiul locului." Autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin.
(3)referitoare la valorile supreme în statul de drept, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 47 privind nivelul de trai şi ale art. 57 referitoare la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor. Totodată, consideră că textele de lege criticate sunt contrare şi dispoziţiilor art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a familiei, inclusiv dreptul la locuinţă, ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, conform cărora statele părţi la Pact recunosc dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăşi şi familia sa, inclusiv dreptul la locuinţă, şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Cât priveşte prevederile art. 480 şi 1436 din Codul civil, analizând excepţia, Curtea reţine că autoarea nu aduce niciun argument privind neconstituţionalitatea acestora. În aceste condiţii, Curtea nu se poate substitui acesteia în ceea ce priveşte precizarea unor motive de neconstituţionalitate, astfel încât, în temeiul art. 10 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, nu este competentă să se pronunţe asupra unei excepţii nemotivate, excepţia având ca obiect aceste prevederi urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. II. În ceea ce priveşte prevederile art. 23, Curtea reţine că, potrivit acestora, în cazul în care părţile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriaşul este obligat să părăsească locuinţa la expirarea termenului contractual. Astfel, dacă pentru contractele în cauză nu a operat prorogarea legală (astfel cum s-a întâmplat în cazul contractelor de închiriere prelungite de drept conform Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative), la expirarea termenului prevăzut în contract încetează dreptul de folosinţă al chiriaşului, instanţa urmând să dispună evacuarea lui. Reînnoirea contractului de închiriere putea interveni însă numai prin convenţia părţilor, înţelegerea lor în acest sens putând fi expresă sau tacită, aceasta din urmă rezultând din folosinţa locuinţei de către chiriaş, dacă locatorul nu s-a opus continuării raporturilor de locaţiune prin anunţarea concediului înainte de expirarea termenului contractual sau dacă relocaţiunea tacită nu a fost exclusă printr-o clauză expresă din contractul iniţial. Prin urmare, conform prevederilor criticate, după expirarea termenului contractual, locatorul are dreptul să pună capăt raporturilor de închiriere oricând şi necondiţionat, cerând evacuarea chiriaşului. În prezenta speţă, prin încheierea de sesizare, instanţa a reţinut faptul că imobilul care face obiectul contractului de închiriere a fost restituit fostului proprietar, iar autorul excepţiei a beneficiat de protecţia maximă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, în ceea ce priveşte prelungirea contractului de închiriere, ulterior restituirii imobilului fostului proprietar, şi nu este îndreptăţit la a solicita şi obţine, la aproximativ 7 luni de la data la care acesta nu mai are titlu locativ, acordarea unei noi prelungiri judiciare a contractului, deoarece s-ar depăşi perioada maximă prevăzută de lege. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi din tratatele internaţionale invocate, dreptul la locuinţă al autoarei fiind pe deplin garantat. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art. 1436 din Codul civil, excepţie ridicată de Graţiana Pavel în Dosarul nr. 3.894/55/2008 al Tribunalului Arad - Secţia civilă. II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----